Dezvoltare durabilă

The four pillars of sustainable development.

CE ESTE DEZVOLTAREA DURABILĂ

Drepturile generaţiilor viitoare

Ideea de dezvoltare durabilă s-a născut din conştientizarea faptului că acţiunile omului săvârşite în prezent au un impact profund asupra vieţii generaţiilor viitoare, care au dreptul la cel puţin aceleaşi resurse şi condiţii de mediu ca şi noi. A acţiona ignorând acest drept înseamnă a acţiona iresponsabil, fără nici o preocupare cu privire la lumea pe care o lăsăm generaţiilor care vor veni.

În conceptul de dezvoltare durabilă este subliniată ideea că noi nu trăim izolaţi, ci dimpotrivă, vieţile noastre sunt în strânsă legătură acum şi în viitor. Aşa cum acţiunile înaintaşilor noştri afectează vieţile noastre astăzi, în acelaşi fel alegerile pe care le facem noi în prezent vor afecta vieţile copiilor şi ale nepoţilor noştri.

Dezvoltarea durabilă nu este un concept nou; civilizaţii şi apoi societăţi, au luat dintotdeauna acţiuni minime pentru a-şi asigura existenţa în viitor şi pentru a susţine transmiterea moştenirii lor culturale. Cu toate acestea, în prezent, din cauza creşterii exponenţiale a populaţiei, căreia i-a corespuns scăderea rezervelor de resurse naturale, moştenirea culturală şi cea naturală sunt supuse unor ameninţări din ce în ce mai mari, cum ar fi pierderea lor.

Statele Unite definesc conceptul de dezvoltare durabilă

În 1983, recunoscând necesitatea de a-şi canaliza energia asupra problemei deteriorării ecosistemelor şi a moştenirii culturale din întreaga lume, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a creat Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare. Această comisie avea rolul de a concepe soluţii privind armonizarea între utilizarea resurselor naturale şi continua creştere şi dezvoltare a populaţiei. În octombrie 1987 comisia a publicat un raport, Viitorul nostru comun, formulând ceea ce urma să devină cea mai des citată definiţie a noţiunii de dezvoltare durabilă:

“Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care îndeplineşte nevoile prezentului fără a compromite abilitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini  propriile nevoi”.

Timp de mai mulţi ani a fost general recunoscut faptul că dezvoltarea durabilă se bazează pe trei piloni: dezvoltare economică, dezvoltare socială şi protecţia mediului. Însă în 2002, la Summit-ul Pământului organizat în Melbourne, Australia, a fost adăugat un al patrulea pilon – protecţia diversităţii culturale, cu scopul de a sublinia importanţa complexităţii societăţii umane şi pentru a recunoaşte importanţa modului în care cultura modelează valori umane. În prezent, din ce în ce mai multe comunităţi fac eforturi de a-şi meţine şi de a-şi pune în valoare caracterul cultural, de care se ţine seama în proiectarea şi implementarea de strategii durabile.

The four pillars of sustainable development.

Pentru a asigura prosperitatea generaţiilor prezente şi viitoare, comunităţile ar trebui să adopte, atât la nivel naţional cât şi la nivel local, planuri strategice care să promoveze activităţile economice ce susţin protejarea moştenirii culturale, procesul democratic, echitatea socială, şi care asigură accesul la resursele naturale fără a pune în pericol drepturile generaţiilor viitoare la aceleaşi resurse.

DEZVOLTARE DURABILĂ LA ROŞIA MONTANĂ

În cazul Roşiei Montane, înainte ca  orice strategie reală de dezvoltară durabilă să fie implementată sau chiar discutată, trebuie  să se răspundă la o întrebare fundamentală: Cui aparţine Roşia Montană? Aparţine companiei canadiene Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), care urmăreşte să achiziţioneze, ca apoi să demoleze aproape toate casele din zona de impact pentru a putea demara operaţiunile de exploatare a aurului? Aparţine localnicilor care refuză să-şi vândă proprietăţile argumentând că au tot dreptul să trăiască pe pământurile lor? Aparţine românilor? Sau europenilor? Poate că Roşia Montană aparţine lumii întregi. Până la urmă, acest loc păstrează un tezaur arheologic unic în lume.

Roşia Montană este într-o situaţie unică. Comunitatea a pierdut deja cea mai mare parte din populaţia nativă de-a lungul ultimilor ani, ca urmare a strategiilor agresive de depopulare aplicate de compania RMGC. Acest lucru permite implementarea unor strategii favorabile proiectului minier. Cu toate că au fost relocaţi şi strămutaţi 80% dintre locuitori, mulţi dintre aceştia se întorc la Roşia Montană în perioadele electorale pentru a vota favoriţii companiei miniere. La fel procedează şi noii veniţi în comunitate, angajaţi ai companiei. Este influenţat astfel procesul electoral, fiind alese autorităţi locale care susţin proiectul minier şi de care depinde proiectarea de strategii durabile. Asta demonstrează faptul că strategiile de dezvoltare durabilă propuse de compania minieră ar putea fi bazate mai degrabă pe motive legate de profit  decât pe principiile reale ale dezvoltării durabile.

Scopul principal al companiei RMGC este să mărească marja de  profit pentru acţionarii săi. Şi cum cea mai mare parte din aceşti acţionari sunt din afara României, chiar s-ar putea crede că strategiile de dezvoltare durabilă concepute de companie vor susţine prezervarea comunităţii locale şi a tezaurului ei în cea mai bună manieră posibilă?

Potrivit site-ului şi comunicatelor de presă emise de RMGC, distrugerea celor patru masive muntoase ce împrejumuiesc aşezarea în cadrul operaţiunilor de exploatare minieră fac parte din planul de dezvoltare durabilă a comunităţii. După planul lor, comunitatea va fi dizolvată, urmând a fi înlocuită, după aproximativ 20 de ani, de o altă comunitate, cu totul nouă şi diferită de cea originară.

Analizând toate acestea, sugerăm o examinare mai profundă a proiectului propus de RMGC. Mai mult decât atât, credem că planul companiei a fost conceput în primul rând ca un mijloc de a câştiga sprijinul autorităţilor şi al populaţiei în vederea obţinerii permisele necesare demarării proiectului minier, şi nu ca un plan care să cuprindă direcţii de dezvoltare durabilă reală.

Pentru a urma o cale durabilă, comunitatea locală ar trebui să adopte un plan urbanistic strategic prin care să-şi asigure abundenţa şi prosperitatea fără a compromite integritatea şi unitatea comunităţii, patrimoniul cultural şi mediul  natural, a cărui resurse pot asigura membrilor săi garanţia unei vieţi sănătoase, siguranţă şi durabilitate.

Îndeplineşte planul de dezvoltare durabilă al companiei RMGC toate aceste direcţii?

The four pillars of sustainable development.

DEZVOLTAREA DURABILĂ SUB VIZIUNEA RMGC

Compania RMGC este de părere că ceea ce se planifică a deveni cea mai mare carieră de exploatare a aurului din Europa reprezintă unica soluţie de dezvoltare a Roşiei Montane. Totuşi, proiectul propus nu oferă soluţii durabile reale pentru nici unul dintre cei patru piloni ai dezvoltării durabile:  dezvoltare economică, dezvoltare socială, protejarea diversităţii culturale şi protecţia mediului.

1. Economie

În campaniile publicitare, compania încearcă să-i convingă pe români că proiectul minier propus este “un proiect pentru România” deoarece va oferi mii de locuri de muncă  şi va aduce beneficii economice importante atât la nivelul local cât şi naţional.

Chiar şi după cele mai optimiste estimări, exploatarea minieră  propusă de RMGC ar oferi câteva sute de locuri de muncă la nivel local. În acelaşi timp, compania declară că va deţine unele dintre cele mai moderne tehnologii din lume. Tocmai acest lucru demonstrează faptul că localnicii, neavând pregătirea necesară, ar putea fi angajaţi doar în perioada de construcţie a minei, pentru doar doi sau trei ani.

În prezent, în România sunt aproximativ 5 milioane de angajaţi, astfel că cele 3.000 de locuri de muncă oferite de companie nu vor produce nici o schimbare majoră la nivel naţional. Mai mult decât atât, exploatarea este proiectată a se desfăşura pe o perioadă de doar 17 ani, ceea ce nu reprezintă în nici un caz o dezvoltare economică  durabilă.

Beneficiile economice ale statului român sunt, de asemenea, irelevante: “La bugetul de stat al României, în cei 17 ani de exploatare a minei de aur ar urma să vină  doar 1.8 miliarde de dolari. Şi-acum vă spun foarte simplu: ştiţi ce înseamnă această cifră? Pare mult, însă această sumă nu ne ajunge nici măcar pentru plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor într-o lună.” Teodora Vasâlca, jurnalist

“Putem câştiga, spun cei de la RMGC, aproximativ patru miliarde de dolari din participaţiunile statului, plus banii intraţi indirect în economie. Totul, în decurs de aproximativ 16 ani, ceea ce înseamnă o medie de aproximativ 210 milioane de euro pe an. Dar, oameni buni, această sumă reprezintă 0,1% din PIB! Prin comparaţie, numai domeniul IT a contribuit, în anul 2008, cu 7 miliarde de euro la PIB (!), adică de peste 33 de ori mai mult decât promite proiectul RMGC! Un calcul aritmetic simplu ne arată că economia românească, chiar aşa în criză cum este ea, produce suma pe care ne-o promite RMGC pe an în aproximativ 2 sau 3 ore (!!) de muncă, la o medie de 22 de zile lucrătoare pe lună!” Dr. Raul  C. Mureşan, cercetător ştiinţific la “Max Planck Institut” din Frankfurt am Main şi la Institutul Român de Ştiinţă şi Tehnologie din Cluj-Napoca.

2. Dezvoltare socială

În ceea ce priveşte dezvoltarea socială,  strategiile pe care compania minieră le-a aplicat în ultimii 16 ani nu doar că nu au fost durabile, dar au fost cu totul distructive. Citeşte “Efectele negative asupra comunităţii locale

“Odată cu pierderea casei, persoanele strămutate capătă
pe viaţă mentalitate de refugiaţi”Michael M. Cernea, sociolog, expert al Băncii Mondiale

“În general, strămutarea aduce numai necazuri. Noi am identificat opt componente ale acestui proces dezastruos: 1. pierderea pământului; 2. pierderea slujbei; 3. pierderea casei; 4. marginalizarea; 5. insecuritatea alimentară; 6. creşterea îmbolnăvirilor; 7. pierderea accesului la proprietăţile comune; 8. dezarticularea comunitară. Într-un cuvânt, asistăm la un grav proces de sărăcire.” Michael M. Cernea, sociolog, expert al Băncii Mondiale

Rezultatele evident dezastruoase ale acţiunilor companiei reprezintă un semnal de alarmă şi un motiv de profundă îngrijorare cu privire la sensul pe care îl dă compania conceptului de dezvoltare durabilă, deci cu privire la modul în care principiile acestui tip de dezvoltare distructivă numită durabilă vor fi aplicate în viitor, în toate celelalte domenii: economie, mediu, cultură.

3. Dezvoltare culturală

Demolarea aproape în întregime a aşezării, dizolvarea comunităţii şi dispariţia spiritului locului,  distrugerea de monumente istorice (case de valoare istorică şi arhitecturală, biserici, zeci de kilometri de galerii romane şi  alte vestigii arheologice), toate acestea ar însemna distrugerea caracterului cultural al locului şi pierderea de patrimoniu naţional.

Citeşte: Efecte negative şi Ameninţări asupra patrimoniului

4. Protecţia mediului

Mineritul la suprafaţă şi conservarea mediului natural nu au putut şi nu vor putea coexista vreodată. Poluarea generată în urma exploatării miniere şi detonarea celor patru masive muntoase ar modifica peisajul natural în mod dramatic prin defrişarea pădurilor, prin degradarea calităţii apelor, a aerului, a terenurilor agricole, a florei şi faunei, eliminând astfel orice şansă a generaţiilor viitoare de a beneficia de aceste resurse naturale din punct de vedere practic sau estetic.

The four pillars of sustainable development.
PLANURI ALTERNATIVE DE DEZVOLTARE DURABILĂ la ROŞIA MONTANĂ

Pentru a concepe planuri economice alternative în zona Roşiei Montane ar trebui să se urmărească crearea de industrii locale care să fie cu adevărat durabile pentru mai multe generaţii. Acestea ar include consolidarea agriculturii şi promovarea turismului şi a eco-turismului. Prin demararea unor astfel de activităţi s-ar elimina riscul epuizării resurselor naturale, generat în prezent de monoindustrializarea zonei. În acelaşi timp, s-ar crea un cadru stabil, durabil, favorabil pentru păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniul cultural şi natural din Roşia Montană.

Din nefericire, strategiile companiei miniere au creat un mediu politic local care a favorizat demersurile acesteia în mod semnificativ. Unul dintre rezultate a fost declararea Roşiei Montane ca fiind zonă monoindustrială, acţiune care elimină orice şansă de dezvoltare economică alternativă. Acest lucru este, desigur, în interesul companiei miniere; lipsa oricărei direcţii de dezvoltare economică amplifică iluzia că doar mineritul mai poate salva Roşia Montană.

Citeşte Strategia Alternativă  pentru o Dezvoltare Durabilă în Roşia Montană, CULTOURS – Centrul de Turism Cultural (2007)

CINE DECIDE ?

Rosia Montana, Sustainable Development and the World

Când şi cine va lua o hotărâre cu privire la cât este de importantă conservarea Roşiei Montane ca o comunitate valoroasă în context naţional, european şi chiar mondial? Conform planului prezentat de compania minieră, Roşia Montană ar înceta să existe ca şi comunitate aşa cum a fost de-a lungul a două mii de ani. Aici ar rămâne, în schimb, câteva clădiri înconjurate de un deşert.

Pentru a argumenta faptul că o aşezare aflată în mijlocul celei mai mari cariere de exploatare a aurului din Europa ar mai putea redeveni o zonă locuibilă, ar trebui să fie ignorate recomandările celor mai prestigioşi experţi ai ţării şi chiar propria intuiţie. Aşadar, noi, ca români, europeni sau cetăţeni ai lumii, ar trebui să ne întrebăm dacă  o aşezare care deţine una dintre cele mai bogate moşteniri culturale, naturale şi istorice merită să fie salvată sau nu.

Dacă răspunsul este da, aşa cum ar trebui să fie, atunci să concepem o dezvoltare durabilă reală! Printr-un efort susţinut şi cu sprijin din partea guvernului, Roşia Montană ar putea deveni un model de comunitate nu doar pentru România, ci pentru întreaga lume, în ceea ce priveşte protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului în cadrul unei dezvoltări durabile.

Citeşte Principiile Dezvoltării Durabile.

Lasă un comentariu