Mineritul la suprafaţă

Open pit mining near Rosia Montana

Nu ar trebui să existe nici o îndoială a faptului că mineritul la suprafaţă afectează în mod irecuperabil atât peisajul natural cât şi comunităţile şi zonele din imediata apropiere. Pentru cei care nu sunt de acord, este de ajuns să viziteze o carieră de exploatare minieră pentru a se convinge în legătură cu efectele devastatoare ale acestui tip de minerit asupra mediului şi asupra localnicilor.

De pe marginea carierei de la Roşia Poieni, cea mai mare carieră de exploatare a cuprului din ţară, nu departe de Roşia Montană, ai parte de un peisaj înfricoşător. Fără copaci care să ţină vântul, aerul rece te clatină atât de puternic de parcă urmează să te arunce peste pereţii abrupţi ai minei. Pe pământul cenuşiu şi sterp nu mai există nici un semn că acolo ar fi existat cândva un munte acoperit de păduri dese şi de pajişti verzi. Pământul este atât de pustiit încât se pare că nu se va mai putea regenera vreodată.

Dislocarea unui vârf de munte nu este o procedură delicată, care să nu lase urme; este o lovitură devastatoare asupra mediului natural, o strategie agresivă de extracţie a mineralelor ce poate distruge o zonă pentru totdeauna. Asta nu înseamnă că mineritul la suprafaţă este cu totul lipsit de utilitate, dar publicul ar trebui să înţeleagă faptul că această formă de minerit modifică pentru totdeauna mediul natural şi vieţile oamenilor care locuiesc în vecinătatea exploatărilor. Odată ce operaţiunile miniere pornesc, nu mai există nici o cale de întoarcere, deşi companiile obişnuiesc să vorbească despre „ecologizare” şi „reabilitare”.

Peste tot în lume, aceste companii urmează acelaşi tipar; promisiunile legate de bunăstarea comunităţii şi de îmbunătăţirea calităţii mediului au scopul de a ascunde efectele generate de exploatarea la suprafaţă, în efortul de a obţine acceptul din partea publicului şi a guvernului.

Astfel, este esenţial ca publicul să fie corect informat, să vadă care au fost efectele mineritului la suprafaţă în regiuni ale lumii deja afectate. Este important să li se prezinte oamenilor care ar fi câştigurile, dar în acelaşi timp să nu existe ezitări în a le arăta care sunt riscurile şi în ce constă impactul ireversibil asupra comunităţilor, asupra viitorului lor şi asupra mediului.

Fără îndoială, trăim într-o perioadă în care dolarii şi euro sunt echivalentul puterii. Marile companii nu renunţă uşor la ceea ce-i motivează, şi anume “profitul cu orice preţ”. Acest lucru arată că este neapărată nevoie de o schimbare de atitudine cu privire la alegerile pe care le facem Ce anume are cu adevărat importanţă şi ce reprezintă doar un câştig pe termen scurt, care ar putea produce, până la urmă, prejudicii pe termen lung.

Însăşi existenţa Roşiei Montane şi a comunităţilor din jur sunt ameninţate de exploatarea la suprafaţă. Este cu totul iluzoriu să credem că după distrugerea munţilor, a patrimoniului cultural şi a oricărei urme din ce a fost Roşia odată, comunitatea va progresa.

Dacă se va accepta ca proiectul companiei să meargă mai departe, trebuie să se accepte şi faptul că Roşia Montană, cu toată moştenirea sa culturală şi naturală, va dispărea, înlocuită de o altă Roşie Montană, cu câteva clădiri şi o cantină a minerilor – o mică insulă de pământ nedistrus încă, plutind în derivă într-o mare de pustiu.

Pe care dintre cele două perspective le acceptăm ca fiind imaginea de viitor a Roşiei Montane? Este decizia noastră, a tuturor, şi ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă înţelepciunea de a face nu o alegere potrivită, dar cea mai bună alegere.

 

Lasă un comentariu