Natură

The Nature of Rosia Montana

MOŞTENIREA PĂMÂNTULUI

Unii oameni au ritmul naturii în fiinţa lor, lăsându-se cuprinşi de bucurie cu fiecare clipă pe care o trăiesc în mijlocul ei, cu fiecare şansă de a privi măreţia cerului sau de a-şi rătăci paşii prin negura pădurii, asemenea unui prieten vechi ce se reîntoarce acasă după o vreme. Pentru ei, natura devine cu adevărat un prieten şi nu pot sta departe de ea pentru mult timp.

Pentru alţii, dragostea pentru natură se manifestă ca o trezire; un moment în care înţeleg măreţia şi misterul naturii, ca o oglindă ce reflectă adevărata lor identitate.

Simt veşnicia în mirosul de pământ umed, din inima pădurii şi în lumina soarelui ce pătrunde printre coroanele înalte de brad. Ştiu că natura oferă mai mult decât poate să perceapă vederea, iar din asta se naşte sentimentul de recunoştinţă.

Roşia Montană este un loc în care te poţi regăsi; dacă sufletul călătorului este îndeajuns de deschis, aici poate cuprinde eternitatea într-un singur moment, infinitul în revărsarea văilor peste munţi şi adevărul în toate cele nespuse. Vârfurile înalte ce împrejmuiesc aşezarea oferă o altă perspectivă asupra lumii şi însăşi asupra vieţii.

Pătura de nori ce se aşează peste văi în dimineţile răcoroase poartă voci din veacuri trecute. Voci ale regilor daci şi ale cuceritorilor romani, ale sclavilor, ale poporului sau ale boierilor din curţile domneşti; voci ce şoptesc tânguirea vitregiilor şi a durerii sau care îngână cântece de bucurie şi de sărbătoare. Sunt glasurile celor care au fost cândva spiritul Roşiei Montane şi cărora le-au fost împărtăşite, veacuri la rând, bogăţiile necuprinse ale acestui pământ. Pentru noi, ei reprezintă istoria umană a Roşiei, nenumărate vieţi ţesute şi ţinute laolaltă de firele moştenirii pământului.

În munţii şi pe văile Roşiei Montane viaţa îşi urmează cursul într-un ritm firesc. Fiecare potecă din pădurile dese şi fiecare şerpuire a drumurilor de munte oferă călătorului şansa de a reflecta, de a privi în interior şi de a descoperi respectul de sine.

Fiecare frunză sau piatră, fiecare lac sau izvor de munte convinge călătorul să lase în urmă frământările zilnice. Lupta dintre viaţă şi moarte este dezvăluită sub fiecare stâncă, în spatele fiecărui copac. Unde se manifestă viaţa, nici moartea nu e departe, iar după moarte, viaţa renaşte, neîntrerupt.

Eternitatea stă în esenţa naturii, ca un râu nevăzut ce se revarsă la nesfârşit, ca o adiere blândă ce nu poate fi simţită decât îndreptându-ţi privirea către înălţimi, acolo unde se vede legănatul lin al vârfurilor de brad. În acest dans etern al naturii între răsărit şi apus, între viaţă şi moarte, se iveşte şansa de a renaşte sufleteşte.

Sub scoarţa unui copac căzut, devenit acum mai mult ţărână decât plantă, viaţa îşi reîncepe ciclul din celulele moarte care au fost cândva coroana înfrunzită a unui falnic stejar. Iar ciuperci neobişnuite şi viu colorate răsar din humusul negru precum licuricii în mijlocul nopţii. După moarte, viaţa renaşte, pentru că, în realitate, nu există pierdere sau sfârşit. Seminţele vieţii sunt prezente mereu.

Roşia Montană este un monument al vieţii, demnă de cea mai mare preţuire şi de protecţie. Patrimoniul ei natural există de mii de ani, de fapt de milioane de ani, când din zbuciumul vulcanilor s-au format munţii ce împrejmuiesc astăzi aşezarea. Peisajul natural în continuă schimbare ne aminteşte de ciclul vieţii, tainic şi neîntrerupt, din care facem parte cu toţii.

Patrimoniul natural al Roşiei Montane este un dar al tuturor. Al oamenilor care numesc acest loc „acasă”, al românilor de pretutindeni, al europenilor şi al lumii. De modul în care protejăm tezaurul acestui loc depinde valoarea moştenirii pe care o lăsăm copiilor noştri, o moştenire care poate inspira, învăţa şi dezvălui misterele vieţii.

Şi-apoi, în răcoarea de dimineţii, aflaţi pe vârfurile de munte ce se ridică deasupra aşezării, copiii noştri vor privi în zare, către norii ce se-aşează peste văi, ascultând vocile trecutului. Vocile noastre.

PATRIMONIUL NATURAL AL ROŞIEI MONTANE

Roşia Montană nu este unică doar prin patrimoniul cultural pe care îl deţine dar şi datorită frumuseţii mediului natural moştenit. Munţii, pădurile, pajiştile şi vechile lacuri artificiale din Roşia Montană crează un peisaj natural apreciat nu doar de turiştii în căutarea frumuseţii naturii dar şi de arheologi, arhitecţi, istorici, geologi sau artişti fotografi; aceştia recunosc legătura strânsă între patrimoniul cultural şi natural al Roşiei Montane prin urmele lăsate de modul de vieţuire al acestei comunităţi asupra mediului natural.

1. Cadrul natural 

Elementele de patrimoniu natural din Roşia Montană încadrează perfect aşezarea într-unul din cele mai bine conservate medii naturale din Europa: Munţii Apuseni.

2. Munţi

Cele şapte masive muntoase ce împrejuiesc aşezarea au origine predominant vulcanică.

La nordul şi estul localităţii sunt masivele  Rotundu,  Şulei, Ghergheleu, Jig-Văidoaia, la sud – Masivul Cârnic şi Cetate iar la vest – Orlea.

De pe Masivul Cetate se văd Detunatele – rezervaţii naturale, unele dintre cele mai mari atracţii turistice ale regiunii, şi Muntele Vulcan – rezervație naturală paleontologică, peisagistică și botanică.

3. Lacuri

Peisajul este îmbogăţit de lacurile numite de localnici „tăuri”, amenajate în trecut pentru a asigura apa indispensabilă prelucrării minereului aurifer. Aflate la altitudini de 900 şi 1000 de metri, tăurile reprezintă un atu pentru turism.

Pe teritoriul Roşiei Montane au fost identificate peste 105 astfel de lacuri, unele dintre ele fiind prezente şi astăzi la poalele masivelor.

Cele mai frumoase şi valoroase din punct de vedere turistic sunt tăurile: Ţarina, Tăul cel Mare, Brazi, Corna, Anghel.

4. Pajişti

Aproximativ 80% din suprafaţa comunei este acoperită de vegetaţie specifică pajiştilor, păşunilor, fâneţelor, habitate pentru numeroase specii de plante dintre care multe sunt ameninţate cu dispariţia.

5. Peisajul natural

Peisajul natural este unul specific montan, cu vârfuri muntoase, lacuri situate pe colinele împădurite şi văi abrupte de-a lungul cărora sunt aşezate satele.

Unicitatea peisajului este dată de prezenţa urmelor mineritului aurifer istoric: cele opt lacuri şi galeriile de suprafaţă sau subterane ale căror intrări săpate pe rocile lipsite de vegetaţie se pot vedea de la mari distanţe.

Exploatarea auriferă la suprafaţă efectuată în timpul regimului comunist a avut urmări dramatice nu doar asupra patrimoniului arheologic al locului, dar şi asupra peisajului natural. În urma exploatării, Masivul Cetate a fost mutilat, iar astăzi, după 40 de ani, peisajul natural al aşezării încă mai poartă rănile trecutului –  o carieră de exploatare la suprafaţă unde până acum nu s-a derulat nici un proiect de refacere a zonei.

6. Floră

Roşia Montană constituie un habitat de o bogăţie şi complexitate considerabile pentru o zonă destul de redusă din punct de vedere geografic. Se remarcă prin păduri, fâneţe şi terenuri umede ce prezintă interes din punct de vedere botanic.

În cadrul unui studiu independent asupra biodiversităţii zonei au fost identificate 6 habitate, din care 4 sunt habitate prioritare pentru conservare.

  • Pajişti montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase
  • Fâneţe Montane
  • Turbării active
  • Tufãrişuri sud-est carpatice de alun
  • Tufãrişuri subcontinentale peri-panonice
  • Pãduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior

Starea habitatelor găsite este stabilă, cu structuri excelente şi bine conservate, cu o valoare de conservare ridicată şi cu elemente într-o stare bine conservată. Aceste habitate conţin numeroase specii din Lista Roşie a Plantelor din România.” (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo – coordonator, John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin – autori”).

Fâneţe şi păşuni

„Pajiştile bogate în flori ale regiunii carpatice din Romania sunt o bogătie naţională, ecologică şi culturală, nepreţuită. Pajisti similare, cu siguranţă cele întâlnite sub 1000m altitudine au dispărut din cea mai mare parte a Europei. În Marea Britanie acest habitat a fost redus cu până la 90% din 1945 şi până astăzi. În Europa de Est asemenea păşuni semi-naturale sunt din ce în ce mai puternic ameninţate cu dispariţia. În cazul Roşiei Montane aceste pajişti menţin o multitudine de specii protejate, precum şi habitate de importanţă mondială.” (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo – coordonator, John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin – autori).

Mlaştini şi turbării

„În opinia Dr. John Akeroyd, ca specialist cu experienţă în reconstrucţie ecologică, este imposibil să fie înlocuit complexul de mlaştini acide şi smârcurile asociate lor prin reconstruirea habitatelor şi alte metode de ameliorare. Aceste mlaştini şi turbării cu origine ombrogenă s-au dezvoltat pe parcursul a mii de ani. Pãşunile mai umede ar fi, la rândul lor, imposibil de refăcut, în mod adecvat.” (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo – coordonator, John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin – autori).

Unele dintre mai importante elemente floristice sunt reprezentate de cele 8 specii de orhidee de păşune dintre care 6 sunt pe care de dispariţie:

  • orhideea de munte (Anacamptis pyramidalis);
  • stupiniţa (Gymnadenia conopsea);
  • untul vacii (Orchis coriophora);
  • bujorelul sau limba cucului (Orchis ustulata);
  • pintenul sau lumânărica (Platanthera bifolia);
  • bujorul (Traunsteinera globosa).

7. Faună

Rezultatele unor studii intependente demonstrează „valoarea extraordinară a zonei din punct de vedere al biodiversităţii şi atrag atenţia asupra bogăţiei patrimoniului natural de la Roşia Montană care merită studiat exhaustiv în relaţia sa cu toate elementele de mediu şi care fără îndoială trebuie conservat.” (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo – coordonator, John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin – autori”).

Lista vertebratelor de la Roşia Montană este bogată în specii, iar majoritatea acestora se bucură de protecţie atât pe teritoriul ţării cât şi în Uniunea Europeană. În următorii ani, România va avea obligaţia să raporteze către UE şi alte foruri internaţionale faptul că a reuşit să stopeze declinul diversităţii biologice pe teritoriul său. Mai mult, România deţine prioritate la multe specii, având populaţii majoritare din Europa, cum ar fi ursul sau lupul. Obligaţia României este să păstreze aceste specii pentru generaţiile viitoare. (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo – coordonator, John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin – autori”).

În urma studiului coordonat de dr. Jozsef Szabo au fost identificate 37 de specii de vertebrate.

  • 7 specii de mamifere a căror protecţie necesită desemnarea ariilor protejate (Natura 2000), dintre care două sunt specii prioritare în Europa (Lutra lutra, Ursus arctos);
  • 8 specii de Interes Comunitar – care necesită protecţie strictă;
  • o specie de Interes Naţional (care necesitã protecţie strictã),
  • două specii de Importanţă Comunitară a căror exploatare fac obiectul unor planuri de management
  • 8 specii de Importanţă Naţională a căror exploatare necesită planuri de management.

În urma aceluiaşi studiu independent au fost observate 91 de specii de păsări, asociate zonelor agricole sau de pădure. Toate speciile sunt protejate de lege, doar câteva dintre acestea au statutul de “vânat”.

În zona Roşiei Montane au fost observate 22 de specii de reptile şi amfibieni. Toate speciile de reptile şi amfibieni din ţară sunt protejate.

Un grup de specialişti din cadrul Asociaţiei Române pentru Protecţia Liliecilor a efectuat o cercetare de teren în galeriile miniere de la Roşia Montană, identificând nouă specii de lilieci. Sistemele subterane de mare dimensiune din Roşia Montană şi împrejurimile lor oferă adăposturi propice pentru un mare număr de lilieci.

Galeriile miniere sunt foarte importante mai ales ca şi adăposturi de iarnă pentru multe specii ameninţate de lilieci care populează peşterile. Lipsa cavităţilor naturale din regiune face ca aceste galerii miniere să fie un adăpost unic pentru lilieci. Toate speciile de lilieci sunt protejate potrivit Conventiei de la Berna , Conventiei de la Bonn şi potrivit Înţelegerii privind Conservarea Populaţiilor de Lilieci (Londra, 1991), adoptate prin Legea 90/2000. (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo – coordonator, John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin – autori”).

Cele mai importante specii de mamifere din zona Roşiei Montane sunt: ursul, lupul, vulpea, vidra, pisica sălbatică, râsul, veveriţa, cârtiţa, iepurele şi capra sălbatică, şoarecele de câmp, dihorul, nevăstuica.

Fauna de nevertebrate a zonei a fost studiată scurt, în toamna anului 2004, între 19-26 septembrie, în cadrul celei de a V- a Universitate de Vară de Protecţie a Naturii (12 specii de furnici, 7 specii de carabide şi 9 specii de păianjeni, 13 specii de moluşte).

Află părerea experţilor în legătură cu Studiul de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană, propus de compania Roşia Montană Gold Corporation

MONUMENTE ALE NATURII

Patrimoniul natural protejat din Roşia Montană este reprezentat de două formaţiuni geologice rare şi de un aven, încadrate în categoria „Rezervaţii şi monumente ale naturii”: Piatra Despicată, Piatra Corbului şi Avenul din Hoanca Urzicarului.

Piatra Corbului

Este un masiv format dintr-o rocă numită brecie dacitică, situat la altitudinea de 950m pe versantul sudic al masivului Cârnic şi cuprins într-o zonă protejată de 5 ha.

În acest masiv au avut loc lucrări daco-romane, folosindu-se şi metodele primitive de exploatare a aurului cu foc, apă şi oţet.

Denumirea monumentului vine de la forma pietrei ce sugerează un cap de corb, dar şi de la faptul că în zonă se adăpostesc mulţi corbi. Piatra Corbului deţine statutul de obiectiv turistic din 1969.

Piatra Despicată

Componenţa sa geologică este diferită de geologia zonei.

Este un bloc de andezit de câteva tone şi este situat peste roca dacitică din Cârnic, în partea de SV.  Se consideră astfel că blocul de piatră a ajuns aici în urma unei explozii vulcanice produsă în ultima fază a vulcanismului neogen din Munţii Metaliferi.

Provinde din lanţul de masive andezitice Rotundu, Şulei, Ghergheleu, situate în partea de N şi E a bazinului Roşiei Montane. A fost declarat „monument al naturii” în 1954.

Avenul din Hoanca Urzicarului 

Situat în satul Vârtop, este unul dintre cele mai mari şi adânci avene din ţară.

Avenul este o cavitate naturală având dezvoltarea predominant pe verticală, formată în roci solubile (calcare).

Lasă un comentariu