Patrimoniu

Fundatia culturala rosia montana: patrimoniu

PATRIMONIUL ROŞIEI  MONTANE

Deasupra şi dedesubtul pământului, prin fiecare vârf de munte, pajişte, troiţă sau cruce, prin fiecare zid sau poartă respiră trecutul; fiecare bucată de pământ de aici şopteşte poveşti de demult: durere, bucurie, schimbare sau sărbătoare. Roşia Montană este spaţiul rural cu cea mai bogată moştenire din România, având un patrimoniu ce cuprinde 53 de monumente declarate oficial şi alte zeci recunoscute de experţi dar neclasate încă. Un tezaur al patrimoniului universal, un loc ce poate deveni o destinaţie turistică unică, o carte de vizită a poporului român.

Patrimoniul de mare valoare al Roşiei Montane este rezultatul mineritului tradiţional milenar şi a convieţuirii armonioase a omului cu sursa de vieţuire, muntele şi natura, într-o comunitate mereu în schimbare, extrem de complexă, cu variate etnii, religii, obiceiuri şi tradiţii; toate aceste condiţii au permis crearea şi conservarea unui spaţiu care poartă nu doar urmele naşterii unui popor dar şi ale unei istorii de peste două milenii. Patrimoniul de la Roşia Montană devine astfel nu doar o moştenire locală sau naţională, ci una de valoare universală.

Statut 

Roşia Montană se află sub protecţia sistemului legal naţional şi a fost declarată ca fiind spaţiul rural cu cea mai bogată moştenire din România. Patrimoniul cultural este declarat de interes naţional şi de valoare naţională excepţională; şapte dintre elementele de patrimoniu au fost declarate monumente de valoarea naţională şi universală.

Patrimoniul cunoscut – protejat cuprinde 50 de elemente din patrimoniul cultural şi 3 elemente din patrimoniul natural.

Patrimoniul necunoscut – fără statut de protecţie

La Roşia Montană, valoarea patrimoniului protejat este sporită, în mod suprinzător, de numeroase alte elemente din patrimoniul aşa-zis necunoscut: elemente neclasate oficial dar a căror valoare şi importanţă sunt recunoscute de experţi.

Având în vedere că aşezarea a fost cercetată arheologic foarte puţin iar cele mai multe dintre descoperiri au avut loc accidental, se consideră că, pe lângă elementele de patrimoniu cu sau fără statut de protecţie, Roşia Montană ar putea ascunde importante vestigii arheologice nedescoperite încă.

 

P A T R I M O N I U L  P R O T E J A T

Cuprinde 50 de monumente istorice – patrimoniul cultural material (vestigii arheologice, monumente şi ansambluri de arhitectură şi monumente funerare) şi 3 monumente ale naturii – patrimoniul natural (2 structuri geologice şi una speologică).

Roşia Montană apare în Lista monumentelor istorice din Monitorul Oficial nr. 670 bis din 1 octombrie 2010, astfel:

- 6 situri arheologice din perioada romană de valoare naţională şi universală;

- 43 de monumente şi ansambluri de arhitectură de interes naţional şi de valoare naţională excepţională;

- 1 monument funerar.

I.  VESTIGII  ARHEOLOGIGE

Vestigii arheologice de suprafaţă ale aşezării romane Alburnus Maior: necropole, monumente funerare excepţionale şi edificii sacre ce constituie mărturiile unui vast peisaj antic conservat.

Vestigii subterane ale exploatării miniere romane de la Alburnus Maior, continuată şi amplificată pe parcursul Evului Mediu: 70 km de galerii investigate arheologic din care 7 km sunt galerii antice romane, concentrate în special în masivul Cârnic. Toate acestea conturează unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epocă romană cunoscute până în prezent. Revista 22- Ştefan Balici, Virgil Apostol LINK

În Roşia Montană sunt 6 situri arheologice declarate „monumente istorice de valoare naţională şi universală”:

Aşezarea romană de la Alburnus Maior, din epoca romană (zona Orlea);

Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, din epoca romană (Masivul Orlea);

Vestigiile romane de la Alburnus Maior, din epoca romană (zona Carpeni);

Incinta funerară romană, din epoca romană (zona Hop-Găuri);

Galeria Cătălina-Monuleşti, din epocile romană, medievală şi modernă (zona protejată Centrul Istoric);

Galeriile din Masivul Cârnic, din epocile romană, medievală şi modernă.

DESCOPERIRI  DIN SITURILE ARHEOLOGICE

1. Galeriile romane de la Roşia Montană sunt unice în Europa.

Reprezintă cele mai spectaculoase elemente ale mineritului roman; au formă perfect trapezoidală, sunt făcute cu dalta şi cu ciocanul, au lăcaşuri pentru aşezarea lămpilor de mină şi sunt dispuse pe mai multe nivele.

2. Tăbliţele cerate

Cele 50 de tăbliţe cerate din perioada romană au fost găsite întâmplător în galeriile vechilor mine. Ele stau la baza studiului Dreptului roman din toate universităţile din lume iar asta explică renumele localităţii în mediile academice internaţionale şi reacţiile acestora cu privire la situaţia din prezent.

Tăbliţele cerate sunt considerate „Actul de identitate al poporului român”. S-au păstrat doar 25 de tăbliţe ce sunt răspândite astăzi în muzee din toată lumea şi care reprezintă un tezaur al Europei.

3. Mausoleul antic este un mormânt dublu circular din perioada Daciei romane, parte dintr-o incintă funerară romană.

Datat în sec. II d. Hr., este considerat ca fiind una dintre cele mai importante descoperiri arheologice de la Roşia Montană.

În prezent mausoleul este conservat in situ şi este deschis publicului.

4. Roata hidraulică din epoca romană, descoperită în masivul Orlea, avea rol de evacuare a apelor reziduale din mine. Descoperirea in situ a roţii hidraulice este prima de acest gen după cele similare cunoscute în situri miniere din Spania şi Portugalia la începutul secolului XX.

II.  MONUMENTE  DE  ARHITECTURĂ

În Roşia Montană sunt 43 de monumente de arhitectură din secolele XVIII-XX, aflate pe lista naţională a monumentelor istorice.

Printre acestea se numără Centrul istoric, două biserici, o haltă şi 39 de clădiri.

În construcţia bisericilor se regăsesc reflexe atât ale arhitecturii istorice baroce sau clasicizate cât şi ale arhitecturii de cult tradiţionale româneşti din Transilvania, astfel încât lăcaşurile de cult stau mărturie pentru caracterul multietnic şi multicultural al comunităţii de la Roşia Montană şi implicit a aşezării. Ştefan Bâlici, Virgil Apostol – Ghidul cultural-turistic al Roşiei Montane

Centrul istoric al localităţii este un ansamblu arhitectural reprezentativ pentru patrimoniul naţional, alcătuit din: „Târgul satului”, Piaţa, Cartierul Berck, Str. Brazilor şi zona din amonte de Piaţă, spre lacuri, construite între sec. XVIII-XX

Biserica greco-catolică Simion Balint a fost construită la 1741 ca biserică ortodoxă, numele ei fiind legat de personalitatea protopopului greco-catolic Simion Balint, tribun în oastea lui Avram Iancu şi prefect în timpul Revoluţiei de la 1848.

Biserica romano-catolică „Sf. Ladislau” a fost construită între anii 1860 – 1870. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din această biserică este considerată a fi un dar al împărătesei Maria Tereza.

Halta prin care trecea mocăniţa, un tren de viteză foarte mică (40km/h) care transporta călători şi marfă.

Halta a împlinit 100 de ani în 2012, fiind construită în 1912.

39 de clădiri construite între secolele XVIII – XIX:

Vechiul Cazino/Casina (1880 – 1900)

Şcoala germană (1830 – 1850)

Şcoala maghiară sau Casa Vuzdugan (1835)

Şcoala minieră, fostul cinematograf (1900 – 1918)

Casa Gritta (1900 – 1940)

Casa parohială greco-catolică (sec. XIX)

Casa parohială unitariană (1933)

Casa parohială calvină (1840 – 1860,1915)

Primăria (1935)

Lista monumentelor istorice

 

III.  MONUMENTUL   COMEMORATIV  al lui Simion Balint (1810-1880) se află în  cimitirul bisericii greco-catolice.

 

IV.  MONUMENTE   ALE   NATURII

Patrimoniul natural protejat din Roşia Montană este reprezentat de două formaţiuni geologice rare şi de un aven, încadrate în categoria „Rezervaţii şi monumente ale naturii”: Piatra Despicată, Piatra Corbului şi Avenul din Hoanca Urzicarului.

Piatra Corbului  este un masiv format dintr-o rocă numită brecie dacitică, situat la altitudinea de 950 m pe versantul sudic al masivului Cârnic şi cuprins într-o zonă protejată de 5 ha.

În acest masiv au avut loc lucrări daco-romane, folosindu-se şi metodele primitive de exploatare a aurului cu foc, apă şi oţet.

Denumirea monumentului vine de la forma pietrei ce sugerează un cap de corb, dar şi de la faptul că în zonă se adăpostesc corbi.

Piatra Corbului deţine statutul de obiectiv turistic din 1969.

Piatra Despicată

Componenţa sa geologică este diferită de geologia zonei. Este un bloc de andezit de câteva tone şi este situat peste roca dacitică din Cârnic, în partea de SV.  Se consideră astfel că blocul de piatră a ajuns aici în urma unei explozii vulcanice produsă în ultima fază a vulcanismului neogen din Munţii Metaliferi.

A fost declarată monument al naturii în 1954.

Avenul din Hoanca Urzicarului, situat în satul Vârtop. este unul dintre cele mai mari şi adânci avene din ţară. Avenul este o cavitate naturală având dezvoltarea predominant pe verticală, formată în roci solubile (calcare).

 

P A T R I M O N I U L   F Ă R Ă    S T A T U T   D E   P R O T E C Ţ I E

Valoarea patrimoniului protejat este sporită de elemente  din „patrimoniu necunoscut” – fără statut de protecţie. Multe dintre aceste elemente au fost descrise de către experţi ca fiind de mare valoare şi importanţă astfel încât clasarea lor este considerată a fi absolut necesară.

Alte elemente din patrimoniul cultural material (arhitectura vernaculară, bunurile culturale aflate în muzee şi colecţii), patrimoniul cultural imaterial (spiritual) şi din patrimoniul natural au fost enumerate aici întrucât fac parte din ansamblul aşezării şi au un rol important în păstrarea specificului local:

Elementele din patrimoniu vernacular oferă detalii cu privire la viaţa şi trecutul comunităţii şi îmbogăţesc peisajul rural: ziduri şi porţi vechi, ruine, troiţe şi cruci, detalii din arhitectura industrială.

Elementele din patrimoniu imaterial conturează o imagine complexă asupra ritmului vieţii comunităţii şi a spiritualităţii acesteia: valori, credinţe, tradiţii, obiceiuri, sărbători, etc.

Elementele din patrimoniu natural sunt dovada modului de convieţuire dintre om şi natură în comunităţile din trecut, a valorii şi a stării de conservare a mediului natural: peisaje, munţi, lacuri, floră, faună.

 

I. P A T R I M O N I U L    C U L T U R A L   M A T E R I A L

CONSTRUCŢII  VALOROASE

În anul 2007, Asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie) a solicitat Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba clasarea de noi monumente istorice: 50 de construcţii valoroase din satele Roşia Montană şi Corna – locuinţe tradiţionale, biserici, edificii publice. Demersul experţilor nu a avut succes. Mai mult

Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” construită în anul 1781, este una dintre cele şapte ctitorii ale lui Mihăilă Gritta, aurar al Apusenilor.

Biserica unitariană a fost construită în anul 1796, fiind amplasată în apropierea bisericilor romano-catolică şi calvină.

Biserica calvină este amplasată în apropierea centrului şi este databilă după 1800.

Biserica ortodoxă din Corna, unul dintre cele mai importante edificii de cult din zonă, a fost contruită în anul 1719.

Biserica greco-catolică din Corna, reconstruită între 1841-1847.

Căminul cultural

Şcoala veche

Primăria veche

Fostul Palat Administrativ

Maternitatea veche

Clubul minerilor

Casa poetului Adrian Păunescu

Strada siciliană

Locuinţe tradiţionale

Lista celor 50 de monumente pentru care s-a cerut clasarea

 

ARHITECTURA  VERNATURALĂ  sau  MICUL  PATRIMONIU

Cuprinde elemente care au avut în trecut o utilitate în viaţa de zi cu zi şi se regăsesc mai ales în spaţiile rurale unde au fost ocolite de modernizare: ziduri vechi, porţi cu diferite stiluri arhitectonice, troiţe, cruci, capele, monumente funerare, elemente de detaliu din arhitectura industrială.

Elementele din micul patrimoniu al Roşiei Montane:

- oferă o imagine complexă asupra detaliilor din viaţa şi trecutul comunităţii;

- aduc un plus de valoare ansamblului aşezării deoarece completează armonios şi îmbogăţesc patrimoniul cultural al locului;

- numărul mare şi răspândirea lor pe toată suprafaţa aşezării, pe fiecare străduţă, la fiecare colţ, în fiecare zonă a satului, le transformă într-un atu din punct de vedere turistic întrucât menţin viu interesul vizitatorilor pe parcursul itinerariului lor.

Ziduri vechi

Zidul lui David;

Zidul fostei case Szekey Acos, a făcut parte din regia filmului „Nunta de piatră”;

Zidul care împrejumuieşte fosta grădină de vară.

Porţi de diferite stiluri arhitectonice

Poarta Şcolii germane;

Poarta fostei case David Francisc;

Poarta casei Gruber Iosif;

Poarta fostei case Riedel.

Cruci

Crucea lui Gritta, monument din sec. XIX, locul unde se rugau minerii înainte să intre în mină;

Crucea din piatră de pe strada Berk, lângă casa de patrimoniu Ioan Petri;

Crucea din piatră de la poalele Masivului Cetate;

Crucea de pe Masivul Cârnic.

Troiţe

Troiţa de la Râznă, lângă Casa Gritta;

Troiţa lui Simion Balint;

Troiţa de la Biserica romano-catolică;

Troiţa Sosaşi.

Capele

Capela din Ţarină;

Capela de la Biserica romano-catolică.

Amfiteatrul de la Tăul Brazi, unde aveau loc serbările locale.

 

ARHITECTURA  INDUSTRIALĂ

Este reprezentată de peisajul industrial minier medieval şi modern.

Industria extractivă şi de prelucrare tradiţională a modelat peisajul, încă din perioada medievală, prin lucrări tehnice care se alcătuiesc azi în repere pentru identitatea aşezării: tăurile, sistemul de galerii, gurile de mină, haldele de steril”. (Revista 22- Ştefan Balici, Virgil Apostol)

Tăurile, amenajate în tot cuprinsul sitului, au fost absorbite în timp în mediul natural, generând mici unităţi specifice de peisaj;

Sistemul de galerii cu multitudinea de guri de mină;

Haldele de steril sau zonele cu steril prăvălit pe pante, acum parţial vegetate.

 

BUNURI  CULTURALE  PĂSTRATE  ÎN  MUZEE  ŞI  COLECŢII

1. Un bogat inventar arheologic adus la lumină de-a lungul timpului prin descoperiri întâmplătoare şi, recent, prin cercetările arheologice sistematice: stele votive şi funerare, elemente de sculptură arhitecturală şi funerară, ceramică, ustensile şi instrumentar casnic, obiecte de podoabă. Ştefan Balici, Virgil Apostol – Revista 22

2. Obiecte aflate la Muzeul Mineritului de la Roşia Montană

Expoziţia de fotografie din colecţia „Aurarii” a lui Bazil Roman

Colecţia „Aurarii” cuprinde 239 de fotografii ce ilustrează viaţa şi activitatea aurarilor din Roşia Montană în perioada interbelică; este unicat şi are o valoare artistică şi ştiinţifică inestimabilă.

Vagoneţi pentru cărat minereu, descoperiţi în galeriile subterane.

La Muzeul Mineritului se găsesc doi vagoneţi, unul în galeria romană şi unul în curtea muzeului.

Şteampuri

Instalaţii de măcinat minereul aurifer, erau puse în funcţiune cu ajutorul apei, sau, în epoca modernă, cu ajutorul energiei electrice.

În curtea muzeului se găseşte un şteamp din lemn, care folosea apa în măcinarea minereului, şi un şteam electric din epoca modernă.

 

MONUMENTE  FUNERARE

Monumentele funerare aparţin unora dintre cei mai bogaţi oameni ai locului, deveniţi personalităţi pentru rolul important pe l-au avut în dezvoltarea economică, socială şi culturală a vechii aşezări.

1. Monumentul funerar al lui Moldovan Lajos (1844 – 1899)

Farmacist, proprietar de mine aurifere şi director la mai multe mine.

2. Monumentul funerar al lui Dregán Janos (1829-1904) de la Biserica romano-catolică.

Dregán Janos a fost proprietar de mine şi director la mai multe mine.

3. Cripta lui Mihăilă Gritta, unul dintre cei mai renumiţi aurari ai locului – construită în 1837.

 

SITUL  MINIER  AURIFER

În anul 2008 Asociaţia A.R.A. a solicitat iniţierea procedurii de clasare în patrimoniul tehnic şi industrial a sitului minier aurifer Roşia Montană, cuprinzând:

Minele din masivele Cârnic, Orlea, Cetate, Jig-Văidoaia, Letea

Aceste masive conţin galerii excepţional conservate care compun cel mai vast complex minier subteran de epocă romană cunoscut până în prezent, însoţit de mărturii ale industriei de extracţie a aurului din perioada medievală şi modernă.

Sistemul de amenajări hidrotehnice

Lacurile de acumulare sau tăurile – amenajări hidrotehnice vechi de aproape 300 de ani, linia de transport al minereului, staţia de concasare şi zona de prelucrare de la Gura Roşiei sunt martori ai prelucrării minereului înainte de Revoluţia Industrială.

Instalaţiile de transport şi de prelucrare a minereului: calea ferată îngustă, uzinele de prelucrare de la Gura Roşiei.

 

II.   M O Ş T E N I R E A    S P I R I T U A L Ă

Cuprinde memoria şi valorile unei comunităţi, obiceiuri, tradiţii, credinţe, apartenenţe, povestiri orale, meşteşuguri, expresii artistice sau creaţii spirituale.

„Moştenirea  materială şi cea spirituală sunt indivizibile. Patrimoniul imaterial conferă locului sens, valoare, emoţie şi mister.” ICOMOS

Elementele ce constituie patrimoniul spiritual al Roşiei Montane au mare valoare şi importanţă: de-a lungul istoriei, mineritul aurifer tradiţional şi convieţuirea armonioasă a omului cu natura au creat un spaţiu rural cu o moştenire culturală fascinantă şi o comunitate care, supusă  mereu schimbării, a devenit una extrem de complexă prin valorile imateriale pe care le-a moştenit.

Mineritul aurifer tradiţional s-a dovedit a fi o activitate durabilă, păstrătoare de cultură şi spiritualitate, dovadă fiind impresionanta moştenire rămasă la Roşia Montană.

Această activitate tradiţională a modelat locul şi comunitatea generând varietatea culturală şi spirituală existentă astăzi, având deci un rol primordial în conturarea identităţii locale a aşezării.

Varietatea confesiunilor religioase

În epoca medievală interesul pentru aurul şi argintul ei au transformat Roşia Montană într-un orăşel cosmopolit în care se stabileau mineri din toate zonele Europei. Comunitatea şi-a îmbogăţit astfel moştenirea spirituală prin manifestarea varietăţilor etnice, culturale şi religioase: credinţe, tradiţii sau obiceiuri specifice fiecărui grup confesional.

În prezent, în Roşia Montană există 5 confesiuni religioase: ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, unitariană şi calvină.

Obiceiuri şi tradiţii

Manifestarea obiceiurilor şi a tradiţiilor locale menţin viu specificul locului.

La Roşia Montană, cele mai bine păstrate sunt cele legate de evenimentele fundamentale ale vieţii – naştere, nuntă, înmormântare, de evenimentele legate de marile sărbători – Paştele, Crăciunul, Sf. Maria şi Sf. Varvara – ocrotitoarea minerilor, dar şi de serbările şi târgurile de marcare a anotimpurilor:

- stropirea fetelor cu parfum din a doua zi de Paşte, obicei de influenţă maghiară;

- straja la mormântul lui Iisus, din confesiunea  romano-catolică;

- cumpăratul porcului şi a turtei dulci numită „pogăci” de la Târgul de toamnă (nu mai există pentru că nu se mai organizează târgul).

Memorie

Cuprinde amprentele imponderabile ale unor momente şi evenimente istorice semnificative pentru identitatea naţională.

„Dintre cauzele declanşării Răscoalei lui Horea, unele îşi au originea în lucrările de modernizare a exploatării miniere de la Roşia Montană iniţiate spre mijlocul sec. al XVIII-lea; şi tot aici mai persistă amintirea luptelor purtate de Avram Iancu, secondat de prefecţii şi tribunii între care se numără Simion Balint, preot la biserica greco-catolică din Roşia.”(Revista 22- Ştefan Balici, Virgil Apostol)

Legende locale

Menţin vie unicitatea locului şi păstrează limbajul arhaic al zonei.

Legendele au la bază întâmplări legate de experienţele aurarilor în funcţie de atitudinea lor faţă de aurul din munţi: cei cinstiţi primeau ajutor divin pentru a găsi aur cu uşurinţă iar cei lacomi aveau parte numai de ghinion.

Vâlva băii (a minei) este duhul despre care minerii cred că stăpâneşte şi împarte aurul munţilor.

Şi vâlvele aleg oamenii, nu spun oricui şi nu se arată oricui…Unde-i aor mult, capătă vâlvă şi vâlva e după om şi sufletul lui”. (din legenda „La baie la Ferdinand”).

Există 46 de astfel de legende cu întâmplări din Roşia Montană.

Serbări locale

Sărbătoarea minerilor, pe 4 decembrie, de Sf. Varvara, ocrotitoarea minerilor.

Deschiderea islazului, sărbătoare a primăverii, pe 21 mai.

Balul „de prindere a postului”, serbarea începutului postului Crăciunului.

Meşteşuguri

Tâmplărie artizanală

Fierărie

Meşteşug popular – confecţionare de costume tradiţionale româneşti

Potcovărie

Târgurile de la Roşia Montană  - nu se mai organizează

Târgulul săptămânal, în fiecare sâmbătă;

Târgul Roşiei – târgul de marcare a începutului de primăvară;

Târgul de toamnă – de marcare a sfârşitului de toamnă (15 noiembrie). Era un târg organizat în vederea pregătirilor de Crăciun: se cumpăra varză de murat, porc pentru Crăciun şi turtă dulce denumită de localnici „pogăci”.

Târgul de sărbătorire a Zilei muncii din „Vârful Brazilor”(1 mai).

III.  P A T R I M O N I U  L    N A T U R A L

Roşia Montană este unică nu doar prin patrimoniul cultural pe care îl deţine dar şi datorită frumuseţii mediului natural moştenit. Munţii, pădurile, pajiştile şi vechile lacuri artificiale din Roşia Montană crează un peisaj natural apreciat nu doar de turiştii în căutarea frumuseţii naturii dar şi de arheologi, arhitecţi, istorici, geologi sau artişti fotografi; aceştia recunosc legătura strânsă între patrimoniul cultural şi natural al Roşiei Montane prin urmele lăsate de modul de vieţuire al acestei comunităţi asupra mediului natural.

Tocmai această întrepătrundere a bogăţiei patrimoniului cultural şi a elementelor naturale transformă aşezarea într-un spaţiu rural de valoarea excepţională: un loc cu o istorie fascinantă ce a lăsat în urmă una dintre cele mai bogate moşteniri culturale ale ţării încadrată într-un mediu natural de o mare valoare şi frumuseţe.

Importanţă

Sporeşte valoarea estetică a locului – un cadru natural deosebit în mijlocul căruia s-au păstrat elementele de patrimoniu cultural;

Constituie dovada bogăţiei şi a complexităţii zonei din punct de vedere al biodiversităţii ecosistemelor;

Creşte valoarea turistică a Roşiei Montane.

Cadrul natural

Elementele de patrimoniu natural din Roşia Montană încadrează perfect aşezarea într-unul din cele mai bine conservate medii naturale din Europa: Munţii Apuseni.

Munţi

Cele şapte masive muntoase ce împrejuiesc aşezarea au origine predominant vulcanică.

La nordul şi estul localităţii sunt masivele Coltău, Brădeş, Ghimpele, Rotundu, Şulei şi Ghergheleu iar la sudul – Masivul Cârnic şi Cetate.

Lacuri

Peisajul este îmbogăţit de lacurile numite de localnici „tăuri”, amenajate în trecut pentru a asigura apa indispensabilă prelucrării minereului aurifer. Aflate la altitudini de 900 şi 1000 de metri, tăurile reprezintă un atu pentru turism.

Cele mai frumoase şi valoroase din punct de vedere turistic sunt tăurile: Ţarina, Tăul cel Mare, Brazi, Corna, Anghel.

Pajişti

Aproximativ 80% din suprafaţa comunei este acoperită de vegetaţie specifică pajiştilor, păşunilor, fâneţelor, habitate pentru numeroase specii de plante dintre care multe sunt ameninţate cu dispariţia.

Peisajul natural

Unicitatea peisajului natural este dată de prezenţa urmelor mineritului aurifer istoric: cele opt lacuri şi galeriile de suprafaţă sau subterane ale căror intrări săpate în rocile lipsite de vegetaţie se pot vedea de la mari distanţe.

Exploatarea auriferă la suprafaţă efectuată în timpul regimului comunist a avut urmări dramatice nu doar asupra patrimoniului arheologic al locului, dar şi asupra peisajului natural.

În urma exploatării, Masivul Cetate a fost mutilat, iar astăzi, după 40 de ani, peisajul natural al aşezării încă mai poartă rănile trecutului- o carieră de exploatare la suprafaţă unde până acum nu s-a derulat nici un proiect de ecologizare şi de refacere a zonei.

Floră

Roşia Montană constituie un habitat de o bogăţie şi complexitate considerabile pentru o zonă destul de redusă din punct de vedere geografic. Se remarcă prin păduri, fâneţe şi terenuri umede ce prezintă interes din punct de vedere botanic.

Starea habitatelor găsite este stabilă, cu structuri excelente şi bine conservate, cu o valoare de conservare ridicată şi cu elemente într-o stare bine conservată. Aceste habitate conţin numeroase specii din Lista Roşie a Plantelor din România.” (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo).

Faună

Rezultatele unor studii intependente demonstrează „valoarea extraordinară a zonei din punct de vedere al biodiversităţii şi atrag atenţia asupra bogăţiei patrimoniului natural de la Roşia Montană care merită studiat exhaustiv în relaţia sa cu toate elementele de mediu şi care fără îndoială trebuie conservat.” (O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate, dr. Jozsef Szabo).

 

E F E C T E   N E G A T I V E   A S U P R A   P A T R I M O N I U L U I

Moştenirea de la Roşia Montană nu a fost niciodată pusă în valoare cu adevărat deoarece conservarea patrimoniului naţional a fost întotdeauna de importanţă secundară în planificarea bugetului statului român. În prezent, intenţia şi determinarea pentru conservarea patrimoniului Roşiei Montane vin, în mod surprinzător, din partea unei companii străine. Conflictul apare însă atunci când se doreşte salvarea, dar numai în urma distrugerii, protejarea patrimoniului, dar numai în urma exploatării miniere şi „dezvoltare durabilă” prin epuizarea resurselor în cel mai scurt timp şi cu orice preţ.

Când planul de dezvoltare durabilă – ce cuprinde, desigur, şi conservarea patrimoniului – este conceput de o companie minieră şi presupune eliberarea aşezării pentru două decenii, demolarea a 80% din construcţii, strămutarea întregii comunităţi şi mutilarea mediului natural, se nasc conflicte şi opoziţie.

EFECTE NEGATIVE ASUPRA PATRIMONIULUI ÎN TRECUT

Degradare monumentelor istorice
În Roşia Montană nu s-a desfăşurat niciodată un program amplu de restaurare a patrimoniului arhitectural. Astfel, clădirile vechi de două sau trei secole au ajuns într-un stadiu avansat de degradare.

Pierderea de vestigii arheologice
Patrimoniul arheologic a pierdut elemente de o valoare inestimabilă în timpul regimului comunist. În anul 1970, în Masivul Cetate a început exploatarea aurului la suprafaţă, în timpul căreia s-a distrus o cetate romană şi probabil unele dintre cele mai valoroase vestigii arheologice din lume.

Poluarea istorică
Mediul natural de la Roşia Montană este afectat de poluarea generată de mineritul istoric şi mai ales în urma exploatării la suprafaţă din perioada regimului comunist. Chiar numele localităţii (Roşia Montană) vine de la culoarea roşiatică a apei cu un conţinut foarte ridicat în fier. Sursa de poluare pentru ape şi pentru sol o reprezintă metalele grele şi compuşii lor.

Mutilarea mediului natural
După 40 de ani, masivul Cetate poartă încă urmele exploatării la suprafaţă. Până în prezent nu s-a realizat nici un proiect de ecologizare şi de refacere a zonei; vegetaţia a început să crească în mod natural pe haldele de steril, însă nu este suficient pentru a acoperi zonele decopertate care apar ca nişte cicatrici deschise în peisajul natural al aşezării.

 

EFECTE NEGATIVE ASUPRA PATRIMONIULUI ÎN PREZENT
Noul proiect de exploatare a aurului a exercitat, de-a lungul celor 16 ani de când se încearcă demararea lui, numeroase efecte negative asupra patrimoniului cultural şi natural aşezării, efecte care s-au exercitat atât în mod direct cât şi în mod indirect.

PATRIMONIU ARHITECTURAL

1. Degradarea şi distrugerea monumentelor istorice
Compania minieră RMGC a achiziţionat 28 de clădiri – monumente istorice. Din statutul protejat al clădirilor decurge interdicţia de a le degrada, de a le desfiinţa sau de a le distruge total sau parţial.

Cu toate că RMGC promite investiţii importante în restaurarea patrimoniului aşezării, de-a lungul celor aproximativ 12 ani de când sunt în proprietatea companiei (2001-2013), cele mai multe dintre clădiri nu au beneficiat de lucrări care să stopeze  procesul de degradare.

Doar 3 din cele 28 de clădiri achiziţionate de companie au fost restaurate. În cazul a 7 dintre monumentele istorice s-au realizat reparaţii minore, uneori doar asupra pereţilor dinspre stradă (a faţadelor), pentru a crea o imagine pozitivă legată de interesul companiei pentru patrimoniul aşezării sau pentru a împiedica prăbuşirea pereţilor sau a acoperişurilor. 16 monumente istorice nu au beneficiat de nici o lucrare de întreţinere sau refacere, aflându-se în prezent în acelaşi stadiu de degradare ca în momentul în care au fost achiziţionate.

Un alt factor care a grăbit procesul de degradare al clădirilor de când sunt în proprietatea companiei este reprezentat de faptul că cele mai multe dintre ele nu mai sunt locuite, deci nu mai beneficiază nici de întreţinerea minimă necesară.

Monumente istorice distruse
Casa Şuluţiu
În 2007, la doar câteva zile de la depunerea cererii de clasare de noi monumente istorice de către Asociaţia ARA, a avut loc demolarea uneia dintre casele pentru care a fost solicitată clasarea: Casa Şuluţiu, ridicată în 1897, situată la nr. 193, „o construcţie de mare valoare, atât din
punct de vedere istoric cât şi arhitectural şi urbanistic, a cărei autorizaţie de desfiinţare, eliberată ilegal în anul 2005, era demult expirată!” A.R.A

Casa nr. 393
Una dintre cele mai vechi clădiri din Roşia Montană (1819), aflată în Centrul Istoric, a intrat în posesia companiei şi a fost lăsată să se dărâme.

2. Stoparea procesului de clasare de noi elemente de patrimoniu
În ultimii 16 ani, de la venirea companiei, nu a mai fost clasat oficial nici un nou element de patrimoniu, proiectul companiei private devenind prioritar protejării şi punerii în valoare a patrimoniului naţional.

În anul 2007 Asociaţia ARA a solicitat Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba clasarea de noi monumente istorice: 50 de construcţii valoroase din satele Roşia Montană şi Corna. Mai mult

În anul 2008 aceeaşi asociaţie a solicitat „iniţierea procedurii de clasare în patrimoniul tehnic şi industrial a sitului minier aurifer Roşia Montană, cuprinzând minele din masivele Cârnic, Orlea, Cetate, Jig-Văidoaia, Letea, împreună cu sistemul de amenajări hidrotehnice şi instalaţiile de transport şi prelucrare a minereului.” (ARA) Mai mult

Nici unul dintre cele două demersuri ale experţilor nu a avut succes, ceea ce demonstrază că această instituţie (Direcţia Judeţenă pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Alba) nu şi-a îndeplinit îndatoririle, ba chiar a acţionat contrar răspunderilor pe care le are, împiedicând punerea în valoare a patrimoniului de la Roşia Montană.

3. Mutilarea locului – efect indirect
Cadrul în care se găseşte patrimoniul Roşiei Montane a fost modificat în mod dramatic în ultimii 16 ani. Achiziţionarea a peste jumătate dintre casele din sat, rămase astăzi pustii, strămutarea a 80% din populaţia locului, demolarea a 20% din totalul clădirilor ce ar urma să dispară, toate acestea au pustiit aşezarea.

 

MOŞTENIREA SPIRITUALĂ

1. Degradarea unităţii comunităţii şi a valorilor umane
Păstrarea valorilor umane şi convieţuirea armonioasă în cadrul comunităţii locale asigură echilibrul acesteia, conservarea valorilor spirituale şi prezervarea identităţii locale.

Depopularea şi distrugerea unităţii comunităţii de la Roşia Montană au dus la  degradarea valorilor umane:

- relaţiile interumane au fost alterate ca urmare a conflictului intern.
- degradarea relaţiilor interumane a dus la tensiune şi conflict în cadrul comunităţii. Depopularea aşezării a declanşat dezechilibru social şi economic.
- incertitudinea cu privire la demararea proiectului minier şi lipsa oricărei posibilităţi de dezvoltare economică din ultimii zeci ani au creat nesiguranţă asupra viitorului.
- lipsa de încredere în autorităţile locale şi în instituţia bisericii vine din faptul că reprezentaţii acestora nu mai apără şi nu mai susţin interesele localnicilor rămaşi, ci ale companiei miniere.
- localnicii nu mai au interese comune, ci chiar opuse.
- conflictul a divizat comunitatea şi a dizolvat spiritul civic.

2. Lezarea vieţii religioase/spirituale
- degradarea relaţiei dintre comunitate şi biserică, pierderea încrederii în integritatea şi rolul
bisericii ca urmare a implicării reprezentaţilor acestora în susţinerea intereselor companiei;
- renunţarea la a participa la serviciile religioase din cauza poziţiei preotului – promotor a
proiectului minier;
- perturbarea serviciilor religioase: lucrările de foraj efectuate în zilele de duminică în
imediata apropiere a lăcaşurilor de cult au perturbat, în mod constant, desfăşurarea slujbelor
religioase.

3. Pierderea de obiceiuri, serbări sau târguri locale
Divizarea comunităţii şi degradarea relaţiilor interumane a dus la pierderea entuziasmului în menţinerea spiritului local.

S-a renunţat la organizarea târgurilor şi festivalurilor locale, evenimente importante pentru marcarea ritmului vieţii comunităţii, iar odată cu pierderea aceastora s-au pierdut şi obiceiurile specifice.

4. Degradarea caracterului multietnic şi multicultural al aşezării
După încheierea procesului de depopulare, în parohia ortodoxă numărul enoriaşilor s-a redus la un sfert. În parohia romano-catolică au mai rămas doar 20 de familii, în parohia unitariană 17 familii, iar în cea calvină – 1 singură familie.

Procesul de strămutare şi lezarea unităţii spirituale a comunităţii a dus la degradarea caracterului multietnic şi multicultural al aşezării.

 

A M E N I N Ţ Ă R I

„Ştim că Roşia Montană este ameninţată de sărăcie, dar acum are de ales între a fi săracă sau a nu fi deloc. Împotriva sărăciei pot exista soluţii, dar nu şi împotriva crimei ecologice pentru înfăptuirea căreia se cheltuiesc sume enorme, se consumă intrigi de culise, se falsifică expertize şi se sustrag documente întocmite de specialişti.” Bartolomeu Anania, fost mitropolit al Clujului, Crişanei şi Maramureşului (din scrisoarea către ministrul mediului Attila Korodi, 2 iulie 2007).

„Ţinând seama de consecinţele distrugătoare pentru mediu şi ameninţătoare pentru colectivităţile umane, ca şi de aspectele arheologice şi istorice, Academia Română, care exprimă poziţiile celor mai de seamă oameni de ştiinţă şi de cultură ai ţării, solicită factorilor responsabili ai destinelor României să împiedice realizarea acestui proiect.” Academia Română

Moştenirea unui loc îşi datorează valoarea trecutului, locului în care a fost păstrată, valorilor spirituale şi comunităţii de care este legată, ceea ce demonstrează că nu poate fi separată de aceste componente ale cadrului în care există fără să-şi piardă valoarea.

Patrimoniul, locul, valorile spirituale şi comunitatea ce le păstrează sunt indivizibile; modul în care se ţine cont de legătura dintre toate acestea influenţează condiţiile dezvoltării durabile.

MINERITUL LA SUPRAFAŢĂ reprezintă cea mai mare ameninţare asupra patrimoniului Roşiei Montane.

Mineritul la suprafaţă pe bază de cianuri, în cadrul celui mai mare proiect de exploatare a aurului din Europa, nu poate asigura dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane, ci dimpotrivă, ar genera distrugerea ei.

1. Studiul de Evaluare a Impactului asupra mediului (SEIM) pentru proiectului minier propus de compania RMGC conţine date false, informaţii incomplete şi grave lacune, ascunde şi trunchiază informaţii, este confuz, prost organizat şi lipsit de coerenţă, neavând caracter de studiu ştiinţific.

Studiu de Impact asupra Mediului pentru care compania RMGC aşteaptă aprobarea din partea Ministerului Mediului şi de care depinde demararea proiectului minier de la Roşia Montană a fost analizat de experţi independenţi din diverse domeniile. Concluzia: un studiu lipsit de profesionalism, cu conţinut de date false, tendenţios, un studiu ce contrazice profund campaniile publicitare RMGC, demonstrând lipsa de responsabilitate din partea companiei miniere faţă de oameni, faţă de mediu şi faţă de patrimoniul cultural al României.

Acest studiu a fost depus la Ministerul Mediului şi Pădurilor în anul 2004, iar analiza lui nu a fost finalizată nici după aproape 10 ani, timp în care localitatea a fost ţinută în subdezvoltare iar compania a continuat dezinformarea a populaţiei cu privire la beneficiile pe care le-ar aduce proiectul minier la nivel naţional.

Citeşte concluziile experţilor independenţi cu privire la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului realizat de RMGC.

 

2. Compania minieră RMGC a modificat documentaţia originală dintr-un plan de management al patrimoniului cultural realizat de o firmă privată, la cererea RMGC.

Textul original al „Planului de Management al Patrimoniului Cultural privind Centrul Istoric al localităţii Roşia Montană” a fost modificat înainte să fie inclus în Studiul de Impact asupra Mediului; validarea acestui studiu ar permite demararea celui mai mare proiect de exploatare a aurului din Europa.

Compania minieră garantează conservarea clădirilor de patrimoniu din aşa-zisa zonă protejată şi, în acelaşi timp, modifică studiul care demonstrează valoarea inestimabilă a aceloraşi clădiri astfel încât să le ştirbească importanţa subliniată de experţii arhitecţi.

Pe 12 august 2006, arhitecţii care au întocmit Planul de Management au atenţionat Ministerul Mediului în privinţa modificării documentaţiei originale la includerea sa în Studiul de Impact asupra Mediului.

„(…) cele mai importante concluzii ale „Planului de Management al Patrimoniului Cultural al Centrului Istoric Roşia Montană” realizat de societatea OPUS, sunt absente, incomplete sau utilizate într-un context diferit decât cel original.” Ştefan Bâlici, Virgil Apostol – Atelierul de Arhitectură OPUS

Citeşte Scrisoare deschisă a Atelierului de Arhitectură OPUS către Ministerul Mediului 

Citeşte articolul Concluzii falsificate pentru Raportul de Evaluare a Roşiei Montane

 

3. Compania minieră nu ţine cont de conservare integrată a patrimoniului arheologic şi arhitectural, încălcând astfel două Convenţii europene.
La Roşia Montană nu se ţine cont şi nu se discută despre legătura dintre patrimoniu, loc, valori spirituale şi comunitate şi despre modul în care proiectul minier se va derula fără degradarea acestei legături; nu se explică modul în care vor fi păstrate monumentele istorice cu autenticitatea şi valoarea lor, dacă vor fi izolate, timp de două decenii, în mijlocul a patru cariere de exploatare minieră, separate de cadrul în care au existat şi de comunitatea care le-a păstrat. Citeşte mai mult

 

4. Compania minieră a condus cercetări arheologice realizate deficitar şi superficial, ascunzând anumite descoperiri incomode şi făcând presiuni pentru încetarea prematură a lucrărilor de cercetare. 

„(…) maniera dezorganizată în care s-au derulat săpăturile arheologice de până acum, de la Roşia Montană, a fost determinată nu de lipsa de calificare a arheologilor, ci de planificarea deficitară, de presiunile Companiei, care a comprimat o cercetare ce, în mod normal, durează 15-20 de ani, la o cercetare superficială, întinsă pe numai trei-patru ani.” Dr. Horia Ciugudean Citeşte mai mult

 

5. Lipsa de sprijin şi încălcarea legislaţiei din partea instituţiilor responsabile de protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului naţional

Ministerul Culturii „a eliberat în 2004 un certificat de descărcare de sarcină arheologică a masivului Cârnic, livrându-l cu toată reţeaua de galerii antice şi medievale, spre excavare, firmei RMGC.” Ioana Bogdan Cătăniciu

Ministerul Culturii a eliberat, la cererea RMGC, un certificat de descărcare arheologică pentru o suprafaţă de 1100 ha, din care au fost cercetate doar 2,2 ha.

Ministerul Culturii a emis un Ordin prin care introduce o nouă procedură privind monumentele istorice, şi anume „procedura de declasare de urgenţă”, ceea ce reprezintă o ameninţare asupra monumentelor istorice din Roşia Montană deoarece permite scoaterea lor de sub protecţia legală şi ulterior demolarea. Citeşte mai mult

Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba a respins în nenumărate rânduri demersurilor unor arheologi şi arhitecţi români de a clasa noi monumente istorice din Roşia Montană.

Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba a validat demolări ilegale la Roşia Montană.

Citeşte articolul Roşia Montană.Patrimoniu abandonat

 

6. Dezinformarea publicului prin contractele RMGC cu media românească

RMGC investeşte milioane de euro în campaniile publicitare care promovează proiectul minier, aflându-se “pe locul al optulea al investitorilor, după companii care funcţionează de ani buni în România cu cifre de afaceri anuale care se învârt în jurul valorii de 1 miliard de euro, precum Orange sau Vodafone.” Scandalul Roşia Montană: A reuşit “aurul” RMGC să închidă gura presei?

Canalele de Televiziune şi publicaţiile care au semnat contracte cu RMGC nu au voie să prezinte publicului nimic din ce ar intra în contradicţie cu interesele companiei.

„Mircea Toma a explicat pentru DailyBusiness.ro ca încheierea unei relaţii financiare cu instituţia media nu mai lasă loc de mesaje critice la adresa proiectului de promovare a exploatării aurului din Munţii Apuseni, de către canadienii care conduc RMGC.” Scandalul Roşia Montană: A reuşit “aurul” RMGC să închidă gura presei?

În anul 2011, de exemplu, la Decernarea Premiului „Omul Anului – pentru apărarea Munţilor Apuseni”, din cadrul Galei Premiilor Ziarului Cotidianul, toate Televiziunile prezente la eveniment au închis camerele; cel care a primit premiul, Vicepreşedintele Fundaţiei Culturale Roşia Montană, se numără printre cei mai importanţi opozanţi ai proiectului minier propus de RMGC.
„Din clipa în care am luat cuvântul, am constat cum toate televiziunile prezente şi-au demontat de urgenţă camerele ca şi cum ar fi dorit să nu înregistreze măcar o singură secvenţă cu opinii care contravin intereselor plătitorului lor de publicitate, RMGC.” Victor Boştinaru 

În decembrie 2012, a doua zi după organizarea referendumul regional legat de repornirea mineritului în Apuseni şi la Roşia Montană, Posturile de televiziune Realitatea TV, Antena 3 şi B1 TV au difuzat, începând cu ora şapte dimineaţa, ştiri conform cărora declarau că referendumul a fost validat. La acea oră nu se finalizase însă numărătoarea voturilor iar în urma centralizării lor referendumul a fost declarat nevalidat. Televiziunile nu au corectat ştirea şi nici nu au fost penalizate de CNA, în ciuda sesizărilor repetate din partea opoziţiei.

Citeşte articolul Protest la CNA: Referendumul Roşia Montană, reflectat incorect de 3 posturi ce nu au fost sancţionate.

Vezi documentarul  Manipulare în media, cu privire proiectul de la Roşia Montană.
7. Lipsa de conştientizare, la nivel local şi regional, în legătură cu valoarea patrimoniului de la Roşia Montană şi cu privire la riscurile generate de proiectul minier.

 

R I S C U R I

„Adevăratul preţ al proiectului va fi o tragedie pentru Ţara Moţilor şi pentru România. Guvernul doreşte să ne convingă că totul va trebui sacrificat pentru acest proiect de ‘interes naţional’, însă eu spun că adevăratul interes al României este de a-l opri. Sunt sigură că, într-un viitor nu prea îndepărtat, acţiunea companiei canadiene va fi catalogată drept genocid. De câte incidente de tipul celui petrecut în Baia Mare este nevoie ca să se priceapă acest lucru?” Francoise Heidebroek, economist

“Un asemenea proiect ar fi imposibil de acceptat în orice altă ţară europeană.” Anthony Hammond, directorul Muzeului minier de la Great Orme, Ţara Galilor

 „Academia Română cere din nou autorităţilor Statului Român să analizeze cu multă atenţie proiectul de la Roşia Montană, pentru a preveni un dezastru ecologic şi cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile.” Academia Română

„ (…) este trist că un proiect industrial precum cel de la Roşia Montană, un proiect devastator, aberant, poate fi luat în considerare şi astăzi în România.” A.S. Principesa Margareta a României

Exploatarea minieră propusă la Roşia Montană ar genera pierderea celui mai important centru aurifer antic din Europa, cu o istorie şi o moştenire de peste 2000 de ani, distrugerea unora dintre cele mai valoroase vestigii arheologice din ţară şi din lume, pierderea unui patrimoniu arhitectural unic şi a identităţii locale şi mutilarea definitivă a unui cadru natural aflat în inima Transilvaniei.

Numai în Munţii Apuseni există cel puţin încă 15 alte zăcăminte într-o situaţie similară celui de la Roşia Montană, iar în toată ţară – 46 („…în primăvara lui 2000, când ni s-a spus că au fost concesionate 46 de puncte de caracter minier din toată ţara…) Ioana Bogdan Cărăniciu.

Demararea acestui proiect ar crea un precedent; celelalte companii miniere aflate în aşteptare ar avea acceptul să înceapă zeci de noi exploatări, continuând astfel mutilarea munţilor României.

 

PATRIMONIU ARHITECTURAL ŞI ARHEOLOGIC

Pierderea de monumente istorice de arhitectură

Cele patru masive muntoase ce împrejmuiesc Roşia Montană au fost exploatate subteran timp de peste 2000 de ani, ceea ce a generat o structură foarte instabilă a rocilor. Astfel, sutele de tone de explozibil ce ar fi detonate în timpul operaţiunilor miniere, de jur împrejurul aşezării, ar duce la prăbuşirea tuturor construcţiilor existente. Un alt argument pentru aceasta îl reprezintă faptul că aceste clădiri sunt vechi de 200-300 de ani şi nu au beneficiat niciodată de programe de consolidare a structurilor de rezistenţă

Pierderea de vestigii arheologice

În ceea ce priveşte patrimoniul arheologic situaţia este la fel de gravă. Cele mai multe dintre vestigii ar fi distruse sau izolate între carierele de exploatare timp de aproape două decenii. Masivul Cârnic ascunde zeci de km de galerii subterane din perioada romană, medievală şi modernă; compania minieră garantează salvarea „celor mai importante”, chiar dacă muntele sub care se află va fi transformat într-o carieră de exploatare.

Exploatarea minieră a unei zone care a fost cercetată în proporţie de doar 0,002% reprezintă un risc uriaş ca valoroase vestigii arheologice să rămână necunoscute pentru totdeauna, îngropate sub haldele de steril.

 „Nu pretind că ruinele ar fi continue, dar raportul dintre suprafaţa cercetată şi cea cedată sfidează oricum bunul simţ. Pe deasupra, au fost făcute intenţionat numeroase secţiuni în halde de steril, pentru a se dovedi că nu-i nimic de găsit.” Dr. Ioan Piso, Preşedintele Fundaţiei Culturale Roşia Montană

Distrugerea elementelor de arhitectură vernaculară

Elementele arhitecturii vernaculare sunt răspândite pe toată suprafaţa aşezării, şi nu doar în aşa-zisa zonă protejată, ce se garantează a fi în siguranţă.

Exploatarea minieră presupune, aşadar, distrugerea acestor elemente ce îmbogăţesc patrimoniul cultural al aşezării.

 

MOŞTENIREA SPIRITUALĂ

Dizolvarea comunităţii locale şi pierderea identităţii locale

Dizolvarea comunităţii ar însemna pierderea valorilor imateriale pe care le poartă şi de care depinde menţinerea vie a unicităţii aşezării şi a identităţii locale.

La Roşia Montană componenta spirituală a fost deja grav lezată, încă înainte ca activitatea minieră să înceapă. Strategiile aplicate de compania RMGC în vederea demarării proiectului compromit identitatea locului deoarece au generat dezintegrarea comunităţii şi lezarea valorilor ei spirituale.

Pierderea varietăţii confesiunilor religioase şi a caracterului multietnic şi multicultural al aşezării

Strămutarea şi relocarea întregii comunităţi şi „refacerea” ei după 20 de ani ar duce la pierderea varietăţii confesiunilor religioase. Depopularea masivă de până acum a produs deja mari dezechilibre în cadrul celor cinci parohii de diferite confesiuni. În parohiile romano-catolică, greco-catolică, unitariană şi calvină au mai rămas doar câteva familii.

Pierderea obiceiurilor, tradiţiilor, serbărilor locale duce la dispariţia specificului local.

Dezintegrarea comunităţii locale şi mutilarea cadrului de existenţă a vechii comunităţi ar duce la dispariţia obiceiurilor, a tradiţiilor şi a serbărilor locale.

Dispariţia lăcaşurilor de cult presupune lezarea componentei sacre a aşezării, deci a vieţii spirituale a comunităţii.

Patru dintre bisericile din Roşia Montană, dintre care două au statut de monumente istorice, sunt situate chiar la baza masivelor muntoase ce ar urma să fie exploatate.

După planurile companiei miniere, cele două biserici din Corna vor fi acoperite de lacul de acumulare a deşeurilor cianurate.

 

MEDIUL NATURAL

Mutilarea cadrului natural în care se găseşte această localitate şi distrugerea patrimoniul ei elimină valabilitatea oricărui concept de dezvoltare durabilă deoarece ar dispărea orice şansă de refacere a locului, a comunităţii şi a identităţii locale aşa cum sunt în prezent.

Mineritul la suprafaţă modifică mediul natural în mod iremediabil; nici un proiect de ecologizare nu poate reconstrui relieful montan al zonei şi nu poate reface echilibrul ecosistemelor sau microclima.

În cazul în care barajul ar ceda, s-ar produce unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din Europa. Ministerul Mediului din România a trimis notificări către şapte state posibil afectate de proiectul minier propus de RMGC pentru a participa la procedura de evaluare a impactului proiectului Roşia Montana în context transfrontier.

Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la riscurile asupra mediului:

Creşterea frecvenţei şi amploarei inundaţiilor, a alunecărilor de teren, cu urmări profund negative asupra valorii peisagere, turistice a zonei şi implicit asupra economiei populaţiei la sate;

Dispariţia celor mai multe specii de plante şi animale din această zonă, unele rare, vulnerabile sau periclitate. În aceste condiţii, zona va deveni sterilă;

Pericolul alunecării haldelor de steril, care distrug totul în calea lor;

Poluarea apele curgătoare şi schimbarea chimismului apelor – omorând majoritatea vieţuitoarelor;

Poluarea apelor din râuri şi a celor freatice cu cianuri provenite fie din infiltraţii în sol, infiltraţii care contaminează apa potabilă, fie prin fisurare sau ruperea digurilor;

Riscuri de contaminare a solului, apelor şi aerului.

Alterarea climei locale, cu creşteri ale temperaturii, scăderea precipitaţiilor, intensificarea mişcărilor de aer;

Afectarea unor populaţii largi umane prin alterarea chimismului mediilor de viaţă terestru, acvatic şi chiar atmosferic şi apariţia unor boli, în special la copii;

Riscuri legate de utilizarea cianurii

„Deşi doza de cianuri letală pentru om este de 1-3 mg / Kg corp, dozele foarte mici, repetate produc modificări patologice cu grade diferite de gravitate, mergând până la tulburări respiratorii, cardiovasculare, tiroidiene sau ale sistemului nervos.” Academia Română

„În Nevada, în perioada 1986-1990 cianurile au produs moartea a peste 10000 de animale (Albert Worta si colab.1992).” Academia Română

Citeşte „Influenţa asupra mediului” privind Proiectul de dezvoltare minieră Roşia Montană

 

CE  ESTE  PATRIMONIUL?

Patrimoniul este moştenirea trecutului de care ne bucurăm astăzi şi pe care o vom transmite generaţiilor care vor veni. UNESCO

Cuvântul “patrimoniu” provine din latinescul patrimonium, care înseamnă “moştenirea paternă”, prin extensie, “bunurile familiei”. Patrimoniul este deci moştenirea lăsată de generaţiile care ne-au precedat şi pe care avem datoria de a-l transmite intact generaţiilor viitoare. RPER

Importanţă

Patrimoniul comun este unul din lianţii societăţii. Abbé Grégoire

Este moştenirea comună a colectivităţii, asigură identitatea locală şi naţională, este parte integrantă a mediului de viaţă; atu pentru turismul naţional; atu major pentru echilibrul economic, pentru coeziune socială. RPER

Categorii de patrimoniu

Există mai multe criterii de clasificare a patrimoniului, însă cele două mari categorii rămân mereu aceleaşi: patrimoniul cultural şi patrimoniul natural. Citeşte mai mult

Conservarea patrimoniului

Moştenirea unui loc este legată de cadrul în care se găseşte, constituit din elemente materiale (peisaje, construcţii, obiecte, drumuri, etc.) şi imateriale (memorie, credinţe, tradiţii, obiceiuri, valori, cunoştinţe tradiţionale, meşteşuguri, etc.), astfel că pentru protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului este necesară conservarea acestui cadru. Citeşte mai mult

 

 

Lasă un comentariu