Comunitate

Village view

“Cel mai puternic mod în care ne putem trăi vieţile este să rămânem în comunitate.”  Allison Mack

COMUNITATEA DIN ROŞIA MONTANĂ ŞI PROVOCĂRILE EI

Roşia Montană este o comună formată din 16 sate; aşezarea a fost declarată spaţiul rural cu cea mai bogată moştenire din România, aflându-se sub protecţia sistemului legal.

Comunitatea din Roşia Montană este legată de un peisaj montan pitoresc specific munţilor Apuseni şi de o istorie de aproape 2000 de ani ce a lăsat în urmă amprente ale mineritului aurifer tradiţional: vestigii arheologice unice în lume, valoroase monumente arhitecturale dar şi o bogată moştenire spirituală. Astfel, existenţa acestei comunităţi de-a lungul veacurilor a creat o identitate unică a spaţiului în care a evoluat, identitatea locală, exprimată astăzi printr-un patrimoniu cultural şi natural de o valoare inestimabilă şi de importanţă naţională şi universală.

Tocmai prin aceasta “Roşia Montană este o zonă în care spiritul locului este mult mai vizibil, mai prezent decât în alte zone şi în acelaşi timp o zonă în care tocmai nesocotirea acestui spirit al locului a generat o dramă socială cu urmări încă greu de prevăzut.”  (Conf. dr. Horia Ciugudean)

Drama socială a comunităţii din Roşia Montană este rezultatul aplicării strategiilor de afaceri ale firmei canadiene Roşia Montană Gold Corporation, care a pătruns în comunitate acum 16 ani şi care încearcă de atunci să demareze cel mai mare proiect de exploatare a aurului din Europa.

Când vorbim despre comunitatea locală ameninţată ne referim la populaţia din cele patru sate vizate de proiectul minier (Roşia Montană, Corna, Ţarina şi Bunta), dintre care cele mai afectate sunt Roşia Montană şi Corna.

În ultimii 16 ani, comunităţile din satele Roşia Montană şi Corna au fost supuse unui proces intens de depopulare, ceea ce avut urmări dramatice la nivel demografic, social, economic şi cultural.

Proiectul minier propune strămutarea întregii comunităţi din cele două sate, mutarea cimitirelor, demolarea a aproximativ 75% dintre construcţii, dinamitarea celor patru masive muntoase din vecinătatea satelor, urmate de construirea a patru cariere de exploatare auriferă şi de construirea unui lac de acumulare care se suprapune peste satul Corna.

Cu toate acestea, compania promite refacerea comunităţii locale, dezvoltarea durabilă a zonei şi transfomarea Roşiei Montane într-una din cele mai moderne localităţi rurale din România.

Planurile de dezvoltare ale companiei miniere reprezintă o ameninţare gravă la adresa comunităţii care a fost deja extrem de afectată de-a lungul acestor 16 ani şi care riscă să ajungă într-un stadiu irecuperabil de dezintegrare, ceea ce ar duce la dispariţia identităţii şi la pierderea valorii acestui loc de importanţă universală.

EFECTE NEGATIVE  ASUPRA  COMUNITĂŢII  LOCALE

Prezenţa companiei miniere la Roşia Montană a adus modificări dramatice asupra comunităţii locale şi a cadrului în care aceasta există. Strategiile de demarare a „proiectului minier de dezvoltare a zonei” au avut ca rezultat sărăcirea şi distrugerea integrităţii comunităţii prin depopulare şi lezarea spiritului locului.

Reprezentanţii companiei discută despre dezvoltarea economică a unei localităţi depopulate, a unei aşezări a cărui peisaj cultural şi natural urmează a fi mutilate.

Proiectul minier garantează dezvoltarea economică a zonei fără a ţine seama de integritatea cadrului în care această dezvoltare ar avea loc. Sunt compromise astfel existenţa comunităţii şi prezervarea identităţii locale şi a patrimoniului cultural şi natural, ceea ce elimină orice posibilitate ca acest proiect să asigure dezvoltarea, cu atât mai puţin o dezvoltare durabilă a Roşiei Montane.

“Zona de dezvoltare industrială este rezervată proiectului minei de aur, astfel că din 2002 încoace nu se mai acordă niciun fel de aprobări pentru construirea de pensiuni, hoteluri, ferme etc. Aşadar, dacă un localnic încearcă să îşi deschidă o afacere, nu primeşte aprobările necesare nici măcar pe proprietatea sa. 

Practic, oamenii au fost legaţi de mâini şi de picioare, RMGC asigurându-se că zona nu se va putea dezvolta pentru a şantaja ulterior localnicii să-şi vândă proprietăţile şi pentru a ne servi nouă astăzi, împreună cu porţia aferentă de cianuri, şi ideea că singura soluţie pentru locuri de muncă este proiectul minier.” (Dr. Raul C. Mureşan, „Drama umană de la Roşia Montană” - dezbatere ziare.com)

Ca o concluzie la spusele domnului dr. Mureşan, comunitatea din Roşia Montană a fost supusă unui proces de dizolvare planificat.

Acest proces de degradare extrem de lent, dar sigur, a avut loc la nivel demografic, social, psihologic şi emoţional, la nivel economic şi cultural.

 EFECTE NEGATIVE LA NIVEL DEMOGRAFIC ŞI SOCIAL

 1. DEPOPULAREA AŞEZĂRII prin strămutarea populaţiei

Pentru demararea proiectului minier compania RMGC trebuie să achiziţioneze toate proprietăţile aflate pe suprafaţa de impact şi să demoleze aproximativ 75% dintre clădirile din satul Roşia Montană şi toate construcţiile din satul Corna. Este astfel necesară strămutarea a aproximativ 2.300 de oameni, a două biserici şi şase cimitire.

Până în prezent, populaţia din Roşia Montană s-a redus cu 80%. Au fost strămutaţi aproximativ 1.700 de localnici şi au fost cumpărate aproximativ 800 de case dintre care 160 au fost deja demolate. În satul Corna au mai rămas doar 40 de familii din 240.

Toate aceste acţiuni ale companiei au fost posibile fără a avea dovada sau siguranţa că exploatarea minieră va demara. Acordurile de mediu şi de contrucţie a minei de exploatare nu au fost obţinute nici după şaisprezece ani.

2. POLARIZAREA comunităţii

Odată cu venirea companiei, localnicii din Roşia Montană s-au împărţit în două tabere, formându-se astfel două grupuri, pro şi contra proiectului minier. Fiecare din cele două tabere sprijină interese contradictorii, chiar dacă ambele susţin că vor să salveze comunitatea. Acest conflict a dus la divizarea şi polarizarea comunităţii.

3. LEZAREA elementelor-cheie ce definesc comunitatea

Comunităţile locale sunt definite de două elemente-cheie: situarea în spaţiul geografic şi preocupările comune.

Preocupări comune

În cazul acestei comunităţi, conflictul intern a afectat grav integritatea şi unitatea comunităţii prin dizolvarea unuia dintre cele două elementele-cheie ce o definesc: preocupările comune. Membrii comunităţii din Roşia Montană nu mai cred în aceleaşi valori şi nu mai au idealuri comune, ci total opuse. Tabăra pro luptă pentru demararea proiectului minier, „singura şansă de a salva comunitatea”, iar tabăra contra crede în obligaţia de a-şi salva locul şi moştenirea, fiind gata să renunţe la minerit şi să treacă la o nouă etapă.

Situarea în spaţiul geografic 

Cel de-al doilea element-cheie ce defineşte comunitatea locală, situarea în spaţiul geografic, a fost, de asemenea, grav lezat. Vechea comunitate nu se mai găseşte în acelaşi spaţiu geografic deoarece a fost divizată, supusă procesului de strămutare.

Compania RMGC a promis vechilor localnici ai Roşiei Montane că li se va construi un sit de relocare, numit Piatra Albă, astfel încât cei care-şi părăsesc localitatea natală să rămână în continuare împreună, în aceeaşi localitate. Proiectul măreţ s-a redus la a construi un cartier cu 160 de case, la marginea oraşului Alba Iulia (cartierul Recea). Astfel, mai mult de jumătate din foştii localnici s-au rupt definitiv de vechea comunitate.

 4. DEZBINAREA comunităţii şi a familiilor

Procesul de strămutare şi polarizarea populaţiei au dus nu doar la dezbinarea comunităţii locale, dar şi a familiilor.

Vânzarea locuinţelor şi a terenurilor a generat numeroase conflicte în cadrul comunităţii dar mai ales în cadrul familiilor în care unii membri sunt pro, iar alţii, împotriva proiectului minier.

5. DEGRADAREA relaţiilor interumane

  • pierderea coeziunii comunităţii prin manifestarea de interese contradictorii;
  • destrămarea familiilor (rude care nu-şi mai vorbesc de ani de zile din cauza conflictelor legate de vânzarea proprietăţilor, copii care au vândut casele părinţilor sau ale bunicilor, bătrâni rămaşi fără case);
  • degradarea relaţiilor dintre localnici;
  • degradarea, în mod dramatic, a relaţiilor între membrii familiei.

 6. SCĂDEREA calităţii educaţiei

Relocarea populaţiei a adus urmări grave şi asupra procesului de educaţie.

De exemplu, în clasele I-IV au rămas doar nouă elevi care învaţă concomitent cu un singur învăţător, ceea ce reduce calitatea actului educativ şi scade şansele de performanţă ale acestor elevi. În clasele V-VIII mai sunt aproximativ 50 de elevi.

 7.  ÎNCĂLCAREA dreptului la sănătate 

În anul 2002, medicul de familie al comunităţii a primit o ofertă din partea companiei Gold Corporation pentru a-şi înceta activitatea la Roşia Montană.

“Compania minieră S.C. “R.M. Gold Corporation” i-a oferit medicului de familie Florin Georgescu suma de 840.000.000 lei, doar ca să părăsească localitatea Roşia Montană. Un an de zile, comuna a rămas fără asistenţă medicală.” (Torţionarii de la Roşia Montană, Formula As)

Această strategie avea ca scop descurajarea şi intimidarea localnicii rămaşi, care, după ce au rămas fără  familie, vecini, farmacie, brutărie şi  magazine, urmau să rămână şi fără doctor.

Rămaşi timp de opt luni fără asistenţă medicală, localnicii au sesizat această situaţie Direcţiei Sanitare Alba. Între timp au venit trei medici italieni care s-au oferit să-şi desfăşoare activitatea în Roşia Montană, fiindu-le necesar doar un spaţiu de lucru. Direcţia Sanitară nu a acceptat demersul medicilor italieni, asigurându-i că vor numi în scurt timp un alt doctor. În prezent medicul de familie al comunităţii nu are activitate permanentă, oferind servicii medicale doar câteva zile pe săptămână.

 8. LIPSA DE SERVICII

Roşia Montană este centrul administrativ al celor 16 sate din comună. Printre tranformările dramatice la care a fost supusă comunitatea se numără şi reducerea la minim a serviciilor, efect care se răsfrânge nu doar asupra comunităţii din satul Roşia Montană, ci şi asupra celorlalte sate.

În Roşia Montană nu mai există farmacie şi nici brutărie. Compania minieră a despăgubit aproape toţi agenţii economici din sat, care ulterior şi-au stopat activitatea. În prezent, medicul de familie al celor 16 sate are program doar câteva zile pe săptămână.

EFECTE NEGATIVE LA NIVEL PSIHOLOGIC ŞI EMOŢIONAL 

1. Obligaţia de a face compromisuri, în cazul familiilor care nu vor să se destrame: localnici care acceptă vânzarea de către ceilalţi membri din familie, a unei părţi din proprietăţile moştenite; părinţi sau bunici care acceptă strămutarea decisă de copii, respectiv nepoţi, persoane care trec din tabăra opozantă în tabăra pro sau devin neutri faţă de proiect.

2. Sentimente de abandonare, de izolare: o singură familie rămasă după ce toate rudele au plecat, familii care nu mai au vecini, un ambient dezolant pe proprietăţile învecinate, vândute companiei (curţi pustii, neîngrijite, geamuri sparte, deşeuri).

3. Resentimente şi ură între cele două grupuri pro şi contra proiectului. Unii dintre localnici afirmă că nu au ştiut ce înseamnă ura până la declanşarea conflictului legat de proiectul minier şi acuză că acesta reprezintă cauza degradării relaţiilor dintre oameni.

4. Incapacitatea de adaptare în noua locaţie

Mulţi dintre localnicii care au acceptat strămutarea au avut probleme de adaptare. Există cazuri în care unele familii s-au întors la Roşia Montană după ce şi-au vândut casele, restabilindu-se aici, sau cazuri de bătrâni care au fost convinşi să-şi vândă locuinţele şi să se mute la oraş cu copiii sau cu nepoţii. Dar pentru că nu s-au adaptat ei s-au întors, fiind toleraţi să mai locuiască o perioadă în casele deja vândute.

5. Confuzie şi lipsă de speranţă cu privire la viitorul comunităţii, atât din partea opozanţilor cât şi din partea celor care susţin proiectul dar care nu au nici o certitudine că acesta va fi demarat şi că li se vor oferi locurile de muncă promise.

6. Pierderea încrederii în autorităţile statului care tolerează această situaţie de 16 ani, demonstrând incapacitatea de a avea o poziţie fermă şi de a lua o decizie definitivă în legătură cu soarta acestei comunităţi.

7. Lipsa de încredere în autorităţile locale care au devenit susţinători principali ai companiei miniere şi care nu mai reprezintă şi nu mai sprijină interesele localnicilor ce se opun proiectului.

Primăria nu susţine manifestările organizate de opoziţie: nu se acordă aprobări pentru mittinguri, nu se acordă autorizaţii pentru desfăşurarea unor evenimente culturale pe spaţiul public sau în incinta Căminului Cultural.

Autorităţile locale nu au alte soluţii de dezvoltare economică în afară de proiectul propus de compania canadiană. Astfel, în anul 2002, Consiliul Local a declarat zona vizată de proiectul minier ca fiind zonă monoindustrială,  adică zonă exclusiv rezervată proiectului minier ( în care nu se pot desfăşura nici un alt tip de activităţi decât cele legate de minerit).

8. Pierderea încrederii în instituţia bisericii 

În ciuda faptului că Biserica Ortodoxă a declarat oficial că este împotriva proiectului minier, iar bisericile din sat au comunicat că nu vor renunţa la proprietăţi până când nu va pleca şi ultimul enoriaş, ulterior reprezentanţii acestora au acţionat în mod contradictoriu. Biserica romano-catolică a vândut şi a închiriat clădiri şi terenuri. Mai mult decât atât, trei dintre preoţii comunităţii au devenit susţinători ai proiectului minier, făcând schimb de servicii cu compania şi promovând proiectul în incinta lăcaşurilor de cult (la  Biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului”,  ziarul companiei este distribuit în incinta bisericii).

9. Stare de tensiune psihică a celor rămaşi – 16 ani de aşteptare, descurajare, martori ai dezintegrării comunităţii (“Torţionarii din Roşia Montană”, Formula As)

10. Reticenţa localnicilor, refuzul de a răspunde la întrebări, neîncrederea (vizitele repetate ale reprezentanţii companiei pentru a convinge familiile  să-şi vândă proprietăţile, numărul mare de documentare, studii, cercetări, interviuri, reportaje care s-au realizat aici de-a lungul celor 16 ani).

11. Presiune psihologică, ameninţări şi promisiuni false din partea companiei 

Pentru a convinge localnicii să-şi vândă proprietăţile au fost aplicate diverse strategii menite să slăbească fermitatea hotărârii lor de a nu accepta strămutarea:

  • insistenţă exagerată (în unele cazuri, cu toate că localnicii nu voiau să vândă, negociatorii reveneau constant, uneori chiar şi în fiecare zi).
  • inocularea în mintea localnicilor a ideii că singura şansă de supravieţuire a comunităţii este legată de demararea proiectului minier (influenţa ziarelor locale şi a mass-mediei naţionale, influenţa reprezentanţilor bisericii, deciziile autorităţilor locale, poziţia şi declaraţiile şefului statului, etc.).
  • ameninţări verbale – Localnicii au declarat că au fost ameninţaţi verbal de unii dintre angajaţii companie. Li s-a mai spus că, chiar dacă nu vând, până la urmă vor fi expropriaţi forţat şi vor fi obligaţi să plece fără nici un ban.
  • promisiuni false – Compania minieră promite, de 10 ani, că va contrui un sit de relocare în apropiere de Roşia Montană, numit Piatra Albă.  Până acum, au fost strămutaţi 80% dintre foştii localnici iar mult promisa aşezare ultra-modernă ce avea să ţină oamenii împreună întârzie să devină realitate. În prezent, doar un sfert din populaţia iniţială a Roşiei Montană împarte acelaşi spaţiu geografic (cartierul Recea din  Alba Iulia).

 

DRAMA   SATULUI   CORNA

Corna este unul din cele patru sate vizate de proiectul de exploatare al companiei RMGC.

Spre deosebire de Roşia Montană, pentru care compania garantează dezvoltarea şi bunăstarea după cei 17 de ani de exploatare, satul Corna este proiectat să dispară înghiţit de un lac de acumulare a deşeurilor miniere, susţinut de cel mai înalt baraj din Europa.

Compania încearcă să demareze acest proiect de 16 ani şi chiar dacă nu a obţinut nici până acum avizele necesare, comunitatea din Corna a fost pregătită să dispară, devenind o aşezare aproape uitată.

  • au mai rămas doar 40 de familii din 240, restul fiind strămutate sau relocate de către companie;
  • s-au închis Şcoala, Grădiniţa, Căminul Cultural, magazinele din sat;
  • au fost stopate orice tip de investiţii din partea Primăriei. Drumul care leagă oraşul Abrud de satul Corna nu a mai fost refăcut de peste 10 ani;
  • a fost interzise înmormântările în cimitirul satului, astfel că familiile rămase sunt nevoite să-şi îngroape morţii în altă localitate.

EFECTE NEGATIVE LA NIVEL ECONOMIC

“(…) Roşia Montană a fost ţinută intenţionat în subdezvoltare, deoarece compania de exploatare împreună cu autorităţile locale au condus o campanie sistematică de sărăcire a populaţiei locale, desfăşurând un adevărat genocid social.” (Dr. Raul C. Mureşan, „Drama umană de la Roşia Montană” – dezbatere ziare.com)

1. Declararea zonei ca fiind monoindustrială  a dus la imposibilitatea de a face noi investiţii, ceea ce a determinat stagnarea dezvoltării economice de peste zece ani.

În 2002 Consiliul Local a aprobat două planuri urbanistice propuse, întocmite şi finanţate de către RMGC. Prin acestea, 1600 de hectare de teren – din cele patru sate incluse în proiectul de exploatare – sunt declarate ca fiind zonă monoindustrială,  adică zonă exclusiv rezervată proiectului minei de aur şi în care nu se pot desfăşura nici un alt tip de activităţi decât cele legate de minerit. (Sorana Olaru, Alburnus Maior – „O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele socio-economice şi care privesc comunitatea”).

Dacă un cetăţean care locuieşte în aceasta zonă industrială doreşte să contruiască pe proprietatea sa o simplă anexă, o pensiune turistică, un magazin sau să facă orice alt fel de investiţie, nu primeşte aprobările necesare. Explicaţia: „pe proprietatea dvs., conform Planului de Urbanism General, sunt interzise funcţiunile de locuire şi social-culturale”(Adresa Primăria Roşia Montană 7862/5.12.2003).

Declararea unei suprafeţe atât de mari ca fiind zonă industrială afectează 47% din populaţia din Roşia Montanã şi 838 de gospodării. (Sorana Olaru, Alburnus Maior- „O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele socio-economice şi care privesc comunitatea”).

Acest aspect puţin cunoscut publicului larg este deosebit de important în analizarea situaţiei dezvoltării la Roşia Montană.” (Sorana Olaru, Alburnus Maior – „O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană cu accent pe aspectele socio-economice şi care privesc comunitatea”).

Compania are deci dovezi că această comunitate nu se dezvoltă, nu atrage investiţii şi nu are activitate economică, dar tocmai compania este cea care a împiedicat şi împiedică dezvoltarea acestei comunităţi pentru care unica soluţie ar rămâne, desigur, exploatarea aurului.

2. Lipsa de investiţii

Prezenţa companiei în Roşia Montană şi faptul că zona a fost declarată monoindustrială a dus la blocarea de noi investiţii, creându-se astfel o situaţie fără ieşire care durează de peste zece ani. Imposibilitatea de a investi a dus şi la stagnarea în agricultură dar mai ales în turism, care ar putea deveni o importantă sursă de venit pentru comunitate. Roşia Montană şi satul Corna au o bogată moştenire culturală şi naturală: clădiri de valoare istorică şi arhitecturală, 8 biserici de diferite confesiuni, vestigii arheologice (şase situri arheologice de importanţă naţională şi universală, galeriile romane unice în Europa), un peisaj montan specific Apusenilor şi o localizare pitorească. (Dr. Raul C. Mureşan, „Drama umană de la Roşia Montană” – dezbatere ziare.com)

3. Măsura închiderii minei de stat 

„În campaniile media compania RMGC încearcă mereu să convingă că proiectul va relansa activitatea de minerit din zonă, oferind locuri de muncă şi prosperitate. Ceea ce prea puţină lume ştie însă este faptul că activitatea minieră a continuat la Roşia Montană până în anul 2006. Pretinsul salvator din ziua de azi al zonei, RMGC, a fost chiar cel care a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale stoparea exploatării miniere.” (Dr. Raul C. Mureşan, „Drama umană de la Roşia Montană” – dezbatere ziare.com) Vezi documentul care dovedeşte asta

Astfel, compania a mai făcut un pas în crearea unui cadru care să-i permită să declare că reprezintă unica soluţie şi chiar salvatorul acestei comunităţi îngenunchiate chiar de ei, în mod intenţionat.

CONCLUZIE

Închiderea minei de stat, declararea zonei ca fiind monoindustrială, depopularea urmată de închiderea activităţilor economice din zonă, reducerea serviciilor, lipsa de investiţii, toate acestea au dus la o scădere dramatică a locurilor de muncă, ceea ce a determinat creşterea ratei şomajului cu până la 80%, dovadă clară că este vorba de o comunitate în declin pentru care este necesară o soluţie imediată. În mod surprinzător, soluţia salvatoare vine din partea unei companii miniere şi presupune demararea proiectul de exploatare a metalelor preţioase de la Roşia Montană.

Cei de la RMGC sunt direct responsabili pentru exacerbarea şomajului din zonă, iar astăzi încearcă să ne convingă că proiectul lor este singura soluţie pentru locuri de muncă la Roşia Montană.” (Dr. Raul C. Mureşan, „Drama umană de la Roşia Montană” – dezbatere ziare.com)

 

EFECTE NEGATIVE ASUPRA MOŞTENIRII SPIRITUALE A COMUNITĂŢII

Spiritul locului este ansamblul elementelor materiale (situri, peisaje, construcţii, drumuri, obiecte) şi imateriale (memorie, valori, credinţe, obiceiuri, tradiţii, serbări, festivaluri, meşteşuguri, etc.) care conferă locului sens, valoare, emoţie şi mister.

Proiectul aurului şi spiritul locului

În aplicarea planurilor de dezvoltare ale companiei RMGC:

1. Comunitatea locală şi cadrul în care există nu au fost tratate ca un întreg.

2. Nu s-a luat în calcul legătura dintre comunitate, locul în care aceasta există şi valorile imateriale pe care le păstrează, ceea ce se numeşte spiritul locului;

3. Au fost ignorate în totalitate importanţa şi rolul valorilor imateriale în păstrarea identităţii comunităţii.

Ignorând toate aceste aspecte, compania minieră nu poate asigura o dezvoltare durabilă şi nu poate menţine vitalitatea comunităţii locale. Nesocotirea importanţei tuturor elementelor care formează cadrul în care această comunitate există a afectat grav integritatea comunităţii iar ameninţarea constă în distrugerea şi dispariţia acesteia.

Peisajul rural a fost profund afectat în urma strămutării populaţiei şi a demolării caselor. Astfel, unele zone ale aşezării au devenit spaţii dezolante, nepopulate, cu case pustii, aflate  într-un stadiu avansat de degradare.

1. Pierderea de valori şi credinţe 

Procesul de transformare forţat la care a fost supusă comunitatea în ultimele două decenii a adus modificări dramatice în ceea ce priveşte valorile şi credinţele.  Dezintegrarea comunităţii locale din Roşia Montantă a însemnat degradarea relaţiilor dintre oameni, destrămarea familiilor, starea constantă de conflict, tensiune, resentimente şi ură, ceea ce a creat un cadru nefavorabil păstrării, punerii în valoare şi transmiterii de valori şi credinţe.

2. Pierderea de obiceiuri, tradiţii, serbări

Depopularea şi degradarea relaţiilor interumane a dus la pierderea entuziasmului în menţinerea spiritului local. S-a renunţat la organizarea de târguri şi festivaluri specifice locului, evenimente importante pentru ritmul vieţii comunităţii (târgurile de la Roşia Montană).

3. Lezarea vieţii religioase şi a relaţiei cu biserica

Comunitatea din Roşia Montană deţine o importantă moştenire cultural-religioasă prin valoarea istorică şi arhitecturală a aşezămintelor şi prin varietatea confesiunilor religioase: ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, reformată şi unitariană.

Conflictul generat de proiectul minier a atins şi integritatea bisericilor locale. Faptul că poziţia reprezentanţilor acestor biserici nu a urmat-o pe cea declarată oficial de Biserica Ortodoxă a produs grave dezechilibre în comunitatea locală, privind apartenenţa la o anumită religie, la nivelul relaţiilor dintre oameni şi la nivel spiritual.

O parte din localnicii ortodocşi a căror preot susţine proiectul nu mai merg la biserica ortodoxă, ci la biserica unitariană, unde preotul îşi încurajează enoriaşii să nu-şi părăsească satul, iar alţii au ales să nu mai meargă la biserică deloc, afirmând că preotul nu îi mai reprezintă.

În satul Corna, cel deasupra căruia se prevede construirea lacului de acumulare, mai trăiesc în prezent doar 40 de familii care nu vor să-şi vândă proprietăţile. În ciuda faptului că satul există şi că aceste familii locuiesc acolo, preotul, susţinător al proiectului minier, încurajează strămutările şi nu mai îngroapă morţii în cimitirul  satului.

Cu acordul celor din comitetele bisericeşti preoţii au închiriat companiei atât clădiri cât şi terenuri aparţinătoare bisericilor; aceştia promovează proiectul minier prin distribuirea ziarului local în incinta lăcaşurilor de cult. În schimb, angajaţi ai companiei prestează diferite servicii în folosul bisericii.

Atitudinea pro proiect a majorităţii preoţilor din comunitate, colaborarea vizibilă a acestora cu compania, promovarea şi susţinerea proiectului minier în cadrul bisericii pe care o păstoresc, toate acestea ştirbesc grav  încrederea oamenilor în verticalitatea şi imparţialitatea reprezentanţilor bisericii, care au încetat a-şi îndeplini îndatoririle de promotori ai dreptăţii şi ai adevărului şi care nu mai reprezintă un sprijin moral şi spiritual pentru localnicii care nu vor să-şi părăsească satul.

Atitudinea bisericii produce urmări grave în comunitate: dezintegrarea unităţii biserică-enoriaş, scăderea respectului faţă de reprezentanţii bisericii, faţă de integritatea bisericii şi pierderea încrederii în valorile promovate de aceasta.

Strămutarea cimitirelor

Deshumarea celor decedaţi şi strămutarea mormintelor este un subiect extrem de controversat. Conform religiei ortodoxe, deshumarea şi strămutarea mormintelor sunt cu totul inadmisibile în afara perioadei noiembrie-martie. În cimitirele de la Roşia Montană şi din Corna s-au făcut deshumări şi în mijlocul verii. Singura obiecţie a venit din partea localnicilor care s-au plâns de mirosul greu de suportat ce persistă la temperaturi ridicate.

Această acţiune a generat conflicte grave în cadrul unor familii care nu împărţeau aceleaşi convingeri cu privire la proiect. S-a întâmplat ca un membru al familiei să strămute mormântul părinţilor sau al bunicilor fără aprobarea celorlalţi sau chiar pe ascuns, cât timp ceilalţi membri nu erau în localitate.

AMENINŢĂRI

Consider că destinul Roşiei Montane se leagă inevitabil de destinul generaţiei noastre. Aş dori din tot sufletul să ştiu că putem în sfârşit să ne deşteptăm din manipulare, că societatea românească a ajuns suficient de matură ca să ia decizii raţionale şi în deplină cunoştinta de cauză, că vom aşterne copiilor noştri un viitor mai bun. Roşia Montană ne oferă cu prisosinţă ocazia de a dovedi dacă merităm!” (Dr. Radu Mureşan)

1. COMPANIA MINIERĂ “Roşia Montană Gold Corporation” reprezintă principala ameninţare asupra comunităţii din Roşia Montană şi din satul Corna. Proiectul minier de exploatare a aurului propus de această companie presupune dizolvarea comunităţii şi a identităţii ei,  mutilarea locului şi pierderea moştenirii culturale şi naturale.

2. Coruptibilitatea şi lipsa de integritate a unor AUTORITĂŢI LOCALE  şi NAŢIONALE şi a majorităţii MASS-MEDIEI din România

Modificarea Legii minelor ar duce la exproprierea forţată a localnicilor care nu vor să-şi vândă proprietăţile companiei miniere şi deci la îndeplinirea uneia dintre cele mai importante condiţii în demararea proiectului – achiziţionarea tuturor proprietăţilor aflate pe suprafaţa vizată de proiectul de exploatare.

Susţinerea proiectului de către şeful statului şi de către alte persoane influente. Preşedintele Traian Băsescu susţine proiectul companiei canadiene fără a prezenta populaţiei riscurile pe care le implică un proiect de asemenea anvergură. Atitudinea superficială a preşedintelui cu privire la acest subiect de interes naţional şi dezinformarea populaţiei reprezintă o ameninţare asupra gradului de conştientizare a populaţiei cu privire la riscurile pe care le implică un proiect de asemenea anvergură. Poziţia preşedintelui şi a altor politicieni pune la îndoială obiectivitatea şi gradul de responsabilitate cu care este analizat proiectul de exploatare de la Roşia Montană.

Dezinformarea sau insuficienta informare a populaţiei prin mass-media naţională şi internaţională. Compania RMGC a derulat campanii ample de promovare a proiectului minier, atât în ţară cât şi în străinătate, cheltuind milioane de euro pentru a-şi face o imagine bună. Situaţia Roşiei Montane este prezentată într-un mod dramatic, iar proiectul minier ca fiind singura ei salvare.

3. DIVIZAREA  COMUNITĂŢII  LOCALE

Conflictul generat de proiectului minier a dus la divizarea comunităţii în două grupuri de localnici cu interese opuse: pro şi împotriva mineritului. Procesul de strămutare, însoţit de vânzarea proprietăţilor şi  de relocarea mormintelor a accentuat tensiunea şi starea de conflict în cadrul comunităţii şi a familiilor.

Strategiile aplicate până acum de către companie au dus la:

1. Dezintegrarea comunităţii;

2. Lezarea spiritului locului prin;

3. Transformarea dramatică a peisajului rural (a aşezării);

4. Degradarea valorilor imateriale (componenta spirituală, valori umane, credinţe, obiceiuri, tradiţii, serbări, etc.).

Exploatarea minieră propusă de companie presupune:

1. Fragmentarea şi dizolvarea întregii comunităţi – dispariţia identităţii locale.

2. Demolarea a aproximativ 75% dintre construcţiile satului şi detonarea celor patru masive muntoase care înconjoară aşezarea – mutilarea locului şi distrugerea patrimoniului cultural şi natural.

Ceea ce demonstrează:

1. Folosirea în mod abuziv a termenilor de „dezvoltare economică” sau „dezvoltare durabilă” a comunităţii şi a aşezării, aflate într-un proces continuu de degradare.

2. Imposibilitatea de a conserva cadrul în care există monumentele şi siturile, deci imposibilitatea de a prezerva patrimoniul cultural şi natural al aşezării;

3. Incapacitatea de a asigura o dezvoltare, cu atât mai puţin o dezvoltare durabilă a localităţii.

 

RISCURI ASUPRA COMUNITĂŢII DIN ROŞIA MONTANĂ

1. DIZOLVAREA COMUNITĂŢII prin LEZAREA elementelor care o definesc Comunităţile locale sunt definite de două elemente-cheie: situarea în spaţiul geografic şi preocupările comune. În cazul acestei comunităţi conflictul intern a afectat grav integritatea şi unitatea comunităţii prin lezarea acestor două elemente.

Preocupări comune Membrii comunităţii din Roşia Montană nu mai cred în aceleaşi valori şi nu mai au preocupări şi idealuri comune, ci total opuse. Tabăra pro luptă pentru demararea proiectului minier iar tabăra contra crede în obligaţia de a-şi salva locul, spiritul şi moştenirea, fiind gata să renunţe la minerit.

 Situarea în acelaşi spaţiu geographic 80% dintre foştii membri ai comunităţii şi-au schimbat locaţia  în urma procesului de strămutare. Vechea comunitatea a fost fragmentată, astfel că în prezent doar 160 de familii din totalul de aproximativ 700 care au părăsit aşezarea mai împart acelaşi spaţiu geografic (cartierul Recea, Alba Iulia).

2. DISPARIŢIA identităţii locale

Dizolvarea comunităţii şi pierderea valorilor imateriale demonstrează lipsa de interes a companiei în a asigura prezervarea identităţii locale. Termenul de dezvoltare durabilă este folosit deci în mod abuziv; dezvoltarea durabilă presupune o abordare de ansamblu şi se poate asigura numai dacă se ţine cont de toate cele patru direcţii ce o definesc:  dezvoltare socială, dezvoltare economică, protejarea diversităţii culturale  şi protecţia mediului.

Conservarea fragmentară a aşezării cu dispariţia comunităţii şi mutilarea locului ar duce la dispariţia identităţii locale.

3. MUTILAREA locului  În afară de lezarea componentei spirituale care a avut deja loc, proiectul de exploatare a aurului ameninţă şi locul în care comunitatea există, cu tot ce cuprinde el: vestigii arheologice, monumente de arhitectură, biodiversitate, peisaj natural.

Chiar dacă refacerea locului ar fi posibilă prin absurd, acesta ar fi un spaţiu cu totul transformat, fără nici o valoare odată ce s-a pierdut vechea comunitate şi identitatea acesteia,  formată şi conturată de-a lungul a 2000 de ani.

 

CE ESTE COMUNITATEA LOCALĂ?

Comunitatea este o unitate de organizare socială în care indivizii au un sens al identităţii şi al apartenenţei exprimate de relaţii sociale continue. Astfel, elementele-cheie care definesc comunitatea sunt:

Comunitatea locală şi spiritul locului

Comunitatea locală există şi evoluează într-un cadru alcătuit din două componente: loc şi spirit.

Locul reprezintă componenta materială (peisaje, construcţii, situri, drumuri, obiecte).

Spiritul reprezintă componenta imaterială (memorie, credinţe, valori, apartenenţe, obiceiuri, cunoştinţe tradiţionale, povestiri orale, ritualuri, festivaluri, meşteşuguri). Deci componenta imaterială împreună cu locul din care face parte formează ceea ce se numeşte spiritul locului.

„Spiritul locului este liantul dintre comunitate şi spaţiul pe care îl ocupă.” ICOMOS

Spiritul locului cuprinde elemente materiale şi imateriale, adică elementele fizice şi spirituale care conferă locului sens, valoare, emoţie, mister, devenind astfel liantul dintre comunitate şi spaţiul pe cale îl ocupă. (ICOMOS, Declaraţia de la Quebec - RPER)

Vitalitatea unei comunităţi şi dezvoltarea ei durabilă sunt strâns legate de salvarea spiritului locului şi de conservarea identităţii locale.

 Prezervarea identităţii locale

Pentru a prezerva identitatea comunităţii este fundamentală salvarea elementelor materiale şi imateriale, deci salvarea spiritului locului (ICOMOS, Declaraţia de la Foz Do Iguaco - RPER).

Comunitatea locală şi conservarea patrimoniului

Moştenirea unui loc este legată de cadrul în care se găseşte, constituit din elemente materiale şi imateriale, astfel că pentru protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului este necesară conservarea acestui cadru numit şi spirit al locului.

 Se recomandă ca în gestionarea şi pǎstrarea monumentelor şi siturilor să se ţină cont de valorile imateriale şi de comunitǎţile locale care le poartǎ şi le pǎstreazǎ.” ICOMOS

Conceptele descrise de ICOMOS duc la concluzia că patrimoniul unui loc nu poate fi separat de spiritul locului şi de comunitatea locală. Se recomandă deci ca în conservarea lui să se ţină seama de toate aceste componente.

„Comunitǎţile care « locuiesc locul », în special dacǎ sunt societǎţi tradiţionale, trebuie în mod intim asociate conservării memoriei locului, a vitalitǎţii şi perenitǎţii sale, a spiritualitǎţii sale.” ICOMOS

 „Considerând cǎ, în general, comunitǎţile locale sunt cel mai bine plasate pentru a înţelege spiritul locului, mai ales în cazul grupurilor culturale tradiţionale, susţinem cǎ ele trebuie intim asociate tuturor eforturilor de conservare şi de transmitere a spiritului locului.” ICOMOS

 

Lasă un comentariu