Roșia Montană. Perspectiva silvică.

cariera-miniera-rosia-montana

  • Adaugă la favorite
  • Printează

Silvicultorul din mine trăiește și știu asta pentru că încă reacționez atunci când aud vorbindu-se prostii despre pădure. E greu să-ți pierzi complet reflexele profesionale când ai petrecut 22 ani învățând sau practicând silvicultura. Am mai uitat detalii tehnice, denumiri științifice și amănunte practice, dar nu poți să-mi vinzi gogoși despre cum se administrează o pădure, mă prind imediat când ceva e cusut cu ață albă. Așa de pildă s-a întâmplat când am auzit afirmația că RMGC va defrișa 250 ha de pădure, dar va planta în loc și în avans alte 1.000 ha. La care se adaugă și enormitatea vehiculată de unii cum că vor fi plantati puieți de talie mare, ceea ce este neuzual pentru suprafețe așa de mari, foarte costisitor și de prea lungă durată.

Măi să fie, mi-am zis. Ia să văd și eu minunea asta și m-am dus pe site-ul companiei miniere. Deci defrișăm 250 de ha de pădure, zice RMGC, dar înainte plantăm 1.000 ha. Bun, hai să pornim de la prezumția de bună intenție. La o analiză sumară îmi vin în minte următoarele întrebări:

1. Unde plantează cele 1.000 ha, pe amplasamante de teren degradat sau pe pășunile și fânețele oamenilor? Sunt suprafețele acelea deja incluse în fond forestier? Dacă nu, este făcută documentația și măsurătorile necesare pentru a fi trecute în fond forestier? Există un plan de amenajare detaliat pentru înființarea pădurii? S-au stabilit speciile și tehnologiile de împădurire care vor fi utilizate? S-a făcut un deviz estimativ al lucrărilor? Pentru că toate astea necesită timp.

2. Ce înseamnă că plantează 1.000 ha? Suportă RMGC cheltuielile până la închiderea stării de masiv? Sau doar înfig niște puieți și mai departe cum ne-o fi norocul, se prind bine, nu se prind, iarăși bine? Care este bugetul alocat plantării celor 1.000 ha și cât de îndestulător e față de devizul estimativ al lucrărilor?

3. Presupunând că se va utiliza o schema de împădurire cu 5.000 de puieți la ha, una obișnuită pentru zona respectivă (deși pe terenuri degradate se poate merge până la 10.000 de puieți la ha!), de unde vor proveni cei 5 milioane de puieți necesari? Există pepiniere deja pregătite și, dacă da, unde? Dacă defrișarea face parte din primele acțiuni necesare deschiderii exploatării, iar împădurirea precede această defrișare, când vor fi pregătiți acești puieți știind că trebuie să aibă între 2 și 5 ani – funcție de specie – la momentul plantării pentru a putea fi utilizabili?

4. În câți ani vor planta cele 1.000 ha? La nivel național se împăduresc vreo 18.000 de ha anual, deci 1.000 de ha sunt efortul echivalent a două direcții silvice (județe). De unde forța de muncă necesară? Sezonul de împădurire are mai puțin de o lună (funcție de evoluția vremii). 5 milioane de puieți în vreo 20 de zile, cu o productivitate de 1 un puiet la zece minute (cărat la locul de plantare, săpat groapa, plantat), timp de zece ore pe zi fără pauze, înseamnă peste 4.00o de oameni care vin zi de zi la muncă, timp de trei săptămâni. Dacă sezonul se scurtează, numărul ăsta crește proporțional. De unde atâția plantatori?

Diavolul se ascunde în detalii, meseria de project manager m-a învățat asta cu vârf și îndesat, tăbăcindu-mi pielea prin nenumărate presupuneri invalidate de realitate. A face pădure pe 1.000 ha de teren degradat – presupunând că e vorba de pășuni, deși nici acolo nu-i deloc simplu – e un efort colosal și o cheltuială foarte mare. Pregătești pepiniere, le ari și le ierbicidezi, le tratezi împotriva dăunătorilor, apoi semeni, repici și aștepți încă 3-4 ani până obții puieți gata de plantare. Chiar dacă apelează la Romsilva pentru puieți, tot trebuie să se pregătească din timp, pentru că nimeni nu are milioane de puieți produși în plus, că poate i-or cumpăra cineva. Iar Romsilva, bieții de ei, nu prea mai au pepiniere – mă uitam pe site-ul lor și cred că au rămas nici jumătate din alea care știam că există. De pildă în județul Alba pare că nu e nici una…

Apoi în fiecare an trebuie să revii cu plantări suplimentare ca să completezi acolo unde puieții s-au uscat, trebuie să descopleșești puieții de ierburi și tufe, să faci degajări înlăturând speciile pioniere nevaloroase (sălcii și plop), trebuie să ai muncitori calificați și utilajele necesare, pentru ca 1.000 de ha nu se fac cu mineri și nici lucrând manual, trebuie să te rogi să plouă de ajuns, dar nu prea mult, că irigații nu-s posibile, însă nici să-ți spele ploile solul de pe terenul degradat nu-i bine. Și după ce te canonești așa vreo zece ani pe puțin, poți să spui că ești norocos dacă închizi starea de masiv, adică coroanele puieților încep să se atingă între ele acoperind vreo 70% din suprafața solului, ceea ce creează pentru prima dată ecosistemul specific pădurii. A planta e doar începutul, infinit mai simplu și mai ieftin decât restul lucrărilor care urmează. Am văzut șantiere de împădurire mult mai mici ca suprafață unde a durat 15-20 de ani până când s-a reușit înființarea pădurii. Dar domnii manageri de la RMGC au avocați buni și problema lor s-ar putea rezolva iute: am promis că plantăm, am adus niscai brad din Olanda și-am plantat. Că nu s-a prins nu mai e treaba noastră, nu e prevăzut în contract.

Și ca să aveți o imagine clară a ceea ce povestesc aici, imaginați-vă că trebuie să transformați în pădure un loc ca ăsta (cel din imagine).

Vi se pare ușor? Plantezi copăcei și gata?

E un drum lung de la afirmația “vom planta 1.000 de ha de pădure” până la transformarea ei în fapte. Câți oameni din România înțeleg complexitatea procesului? Câteva sute, probabil. Ceilalți vor rămâne cu impresia că un director de la RMGC semnează două hârtii, pocnește din degete și – voila! – o mie de hectare de pădure.

SURSA: sorin.sfirlogea.com

 

Etichete:

Lasă un comentariu