Încălcarea convenţiilor europene privind patrimoniul arhitectural şi arheologic


  • Adaugă la favorite
  • Printează

Modul în care sunt încălcate cele două Convenţii europene cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural şi arheologic de la Roşia Montană.

Conceptul central de care trebuie să se ţină seama pentru a asigura dezvoltarea echilibrată a unui teritoriu, care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului cultural imobil, este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. Acest concept a fost definit în cadrul Convenţiei europene pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada, la 3 octombrie 1985 şi ratificată de România prin Legea nr. 157/1997.

Obiective esenţiale:

a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis, ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie, precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie);

Zona de protecţie definită de RMGC la Roşia Montană este un concept teoretic, nerealist, deoarece carierele de exploatare ar prinde la mijloc aşezarea cu toate clădirile de patrimoniu.

Geologul Aurel Sântimbrean, care a lucrat la Roşia Montană timp de peste 20 de ani, susţine că detonările de explozibil din cele patru cariere ar genera prăbuşirea tuturor clădirilor.

b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane, prin: programe de revitalizare a zonelor în care se află bunuri culturale imobile; programe de restaurare a structurii urbane; programe de dezvoltare locală, cu includerea bunurilor culturale imobile; programe de dezvoltare regională, cu includerea bunurilor culturale imobile; cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului, urbanişti şi restauratori de monumente istorice, în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor culturale imobile.

În acest caz, nu se poate vorbi de revitalizare sau de programe de dezvoltare locală. Până acum, la Roşia Montană s-a derulat un proces intens de depopulare iar demararea proiectului minier presupune strămutarea întregii comunităţii şi eliberarea aşezării pentru 20 de ani.

Cu atât mai puţin se poate vorbi despre o cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului, urbanişti şi restauratori de monumente istorice. La Roşia Montană, Planurile urbanistice au fost realizate în favoarea companiei miniere (zona a fost declarată ca fiind monoindustrială), iar studiile privind patrimoniul arhitectural, realizate de restauratori independenţi, au fost modificate de aceeaşi companie, pentru a ascunde valoarea monumentelor subliniată de experţii arhitecţi.

Citeşte Concluzii falsificate pentru Raportul de Evaluare a Roşiei Montane

Ţinând cont de faptul că această Convenţie, care a fost ratificată de România, impune obligaţii statului român, orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate a patrimoniului arhitectural, care:

să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor;

La nivel teoretic, protecţia patrimoniului arhitectural a fost inclusă printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului. Totuşi, având în vedere că teritoriul Roşiei Montane este pregătit pentru exploatarea minieră, apare o adevărată contradicţie, cu atât mai mult cu cât compania minieră aduce modificări serioase unor studii menite să sublinieze valoarea patrimoniului cultural al locului. Citeşte mai mult

să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural;

Întreţinerea clădirilor de patrimoniu de la Roşia Montană nu este o măsură suficientă pentru a le asigura salvarea de la prăbuşire, cu atât mai puţin cu cât aceste clădiri vor fi supuse, timp de 17 ani, unor mini-cutremure generate de explozii.

Compania minieră a achiziţionat 28 de clădiri – monumente istorice. Lucrările de întreţinere de care au beneficiat cele mai multe dintre aceste clădiri constă în măsuri de urgenţă care să evite prăbuşirea lor, ca de exemplu amplasarea unor bârne care sprijină pereţi sau a porţi. Vezi fotografii

16 dintre aceste clădiri, aflate deja într-un stadiu avansat de degradare, şi-au continuat parcursul nefericit în ultimii 12 ani de când sunt în proprietatea companiei miniere.

Având în vedere exploarea minieră planificată a se desfăşura în semicerc, în jurul aşezării, programele de restaurare ale clădirilor de patrimoniu de la Roşia Montană ar trebui să cuprindă lucrări de consolidare ale structurilor de rezistenţă. În prezent nu există nici o intenţie în acest sens.

Există, în schimb, programe de restaurare propuse de compania minieră, însă acestea sunt planificate a fi implementate doar după cei 17 ani de exploatare la suprafaţă. Chiar pânzele frumos desenate cu care au fost acoperite faţadele nerestaurate ale unor clădiri din Centrul Istoric demonstrează acest lucru: există intenţii sincere de restaurare a patrimoniului cultural al aşezării, dar numai după ce aurul va fi fost extras.

 

să facă din conservarea, revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură, de mediu şi de amenajare a teritoriului;

La Roşia Montană politicile în materie de cultură, mediu şi de amenajare a teritoriului se supun proiectului de exploatare minieră.

să favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă;

Proiectul minier propus la Roşia Montană poate fi demarat numai după strămutarea întregii comunităţi şi demolarea a aproximativ 75% din construcţiile aflate în afara aşa-zisei zone protejate. Aceste construcţii nu numai că prezintă „o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă”, ci „au importanţă care ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie”. În 2007-2008, Asociaţia ARA a solicitat clasarea de 50 de noi monumente istorice şi declararea Roşie Montane ca sit minier aurifer, demers care, din motive nejustificate, nu a avut un rezultat pozivit.

– să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului.

O altă obligaţie care revine României, prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi Convenţii, este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural, prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale, precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune, care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu:

a) punerea în valoare, în opinia publică, a conservării patrimoniului arhitectural ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare;

Cu siguranţă o companie minieră nu poate face asta. Aceasta promovează, în schimb, necesitatea locurilor de muncă până la limita la care s-ar părea că vrea să convingă că pentru cele câteva sute de locuri de muncă oferite pentru 2-3 ani, ar trebui să fim gata să renunţăm la patrimoniu şi la identitate.

b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare, îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei, menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară, precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură, arte, tradiţii populare şi moduri de viaţă, la nivel regional, naţional şi european.

La Roşia Montană:

  • nu se ţine cont şi nu se discută despre legătura dintre patrimoniu, loc, valori spirituale şi

comunitate şi despre modul în care proiectul minier se va derula fără degradarea acestei legături;

  • valorile imateriale ale locului reprezintă o componentă cu totul ignorată în aplicarea

strategiilor companiei miniere;

  • nu se discută despre faptul că dezintegrarea comunităţii duce la dispariţia identităţii

locale;

  • nu se explică în ce mod se vor păstra valorile spirituale şi identitatea aşezării timp de

20 de ani în care nu mai există o comunitate;

  • nu se explică modul în care vor fi păstrate monumentele istorice cu autenticitatea şi

valoarea lor, dacă vor fi izolate, timp de două decenii, în mijlocul unei cariere de exploatare minieră, separate de cadrul în care au existat şi de comunitatea care le-a păstrat.

De asemenea, având în vedere că România a ratificat, prin Legea nr. 150/1997, Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită), adoptată la La Valetta, la 16 ianuarie 1992, este necesară adoptarea de politici clare în domeniul conservării integrate a patrimoniului arheologic, prin următoarele obiective ferme pe care ţara noastră trebuie să le pună în practică:

a) concilierea şi articularea cerinţelor specifice ale arheologiei cu cele ale amenajării teritoriului;

b) asigurarea consultărilor sistematice între arheologi, urbanişti şi specialişti în amenajarea teritoriului;

c) elaborarea studiilor de impact asupra mediului ţin cont de siturile arheologice.

La cererea companiei RMGC, Ministerul Culturii a eliberat certificate de descărcare arheologică pentru o suprafaţă de 1100 ha, în condiţiile în care compania minieră nu a cercetat decât 2,2 ha.

Cercetările arheologice au fost realizate dezorganizat, deficitar, superficial şi “(…) ascund anumite descoperiri incomode pentru Gold Corporation.” Citeşte mai mult

Masivul Cârnic, monument istoric, ascunde 70 de km de galerii romane, medievale şi moderne şi este, în acelaşi timp, unul dintre cei patru munţi planificaţi să devină cariere de exploatare auriferă.

Lasă un comentariu