Distrugerea unei comunităţi. Povestea oraşului Lindytown

Casele din Lindytown au fost demolate de către companie.

  • Adaugă la favorite
  • Printează

Over Lindytown, de Jim Allyn

 

Povestea oraşului Lindytown este un semnal de alarmă pentru Roşia Montană deoarece prezintă ce se poate întâmpla cu o comunitate atunci când nevoia de profit a unei companii private devine mai importantă decât moştenirea culturală şi naturală şi chiar mai importantă decât oamenii.

În umbra Munţilor Apalaşi din America există un orăşel în care nu se mai aud clopotele  în dimineţile de duminică şi nici râsetele copiilor în parc. Piersicile care se coceau vara târziu nu mai sunt culese pentru plăcinta bunicii sau pentru compotul mătuşii Ellie pentru că acum stau neatinse pe sol, căpătând aceeaşi culoare cu praful ce se-aşează pe clădirile părăsite. O casă locuită este tot ce-a mai rămas din vechea comunitate care înflorea cândva datorită mineritului. Este povestea unei comunităţi care a existat, a prosperat şi apoi a dispărut în munţii din vestul Virginiei.

Pentru generaţii întregi de mineri, Lindytown însemna „acasă”. Tată şi fiu, îşi pregăteau căştile şi lămpile de miner pentru a coborâ în măruntaiele pământului ca să extragă cărbune din zăcământul bogat, neatins de milioane de ani. Într-o ţară în continuă creştere, în căutare de resurse de energie, cărbunele a adus comunităţii prosperitate şi abundenţă. Familiile lucrau din greu, iar la sfârşitul săptămânii se adunau la diverse întâlniri, bucurându-se de roadele muncii lor cu prietenii şi cu vecinii.

Lindytown a fost cândva o comunitate. Avea piaţă, şcoală, biserică şi cimitir. Oamenii trăiau în armonie, râdeau şi iubeau; aici se năşteau şi mureau. Aşezarea era însufleţită de speranţe, vise, de dureri şi de bucurii.

Dar timpul a adus o schimbare, aşa cum o face mereu. Nu mai era rentabil ca oamenii să coboare în galerii şi să sape kilometri întregi în adâncul pământului, astfel că totul a devenit un joc cu reguli noi. Companii multimilionare au preluat drepturile asupra zăcămintelor, renunţând apoi să mai exploateze în subteran, ca înainte. Munţii au fost distruşi, văile au fost acoperite cu steril iar peisajul natural a fost modificat în mod dramatic. Toate acestea înseamnau progres, iar progresul a ajuns şi în Lindytown.

În 2009, compania minieră Massey Energy a început să cumpere casele şi terenurile din zonă. Această acţiune a avut două scopuri: a permis extinderea operaţiunilor miniere şi a eliminat riscul ca locuitorii să intenteze procese împotriva companiei pentru apariţia unor eventuale probleme de sănătate. Câteva studii recente au demonstrat că mineritul la suprafaţă creşte riscurile de îmbolnăviri. De exemplu, un studiu de la Universitatea din Vestul Virginiei indică faptul că rezidenţii din apropierea carierelor de exploatare minieră sunt de două ori mai expuşi la îmbolnăvirea de cancer.

La început, locuitorii oraşului declarau că nu vor să se mute. Dar compania minieră Massey a devenit exagerat de insistentă în a-i convinge să-şi vândă casele, hărţuindu-i cu telefoane zilnice şi cu vizite neaşteptate. „Am fost scoşi afară din casele noastre”, au declarat aceştia revistei Time.

Localnicii care şi-au vândut proprietăţile au fost forţaţi să iasă atât de repede încât nu au avut timp nici să-şi ia lucrurile. Li s-a  promis că vor putea reveni, însă când s-au întors n-au mai fost lăsaţi să intre în case. Cei care au încercat totuşi să-şi recupereze bunurile rămase au fost ameninţaţi că vor primi o amendă pentru violare de domiciliu.

Pentru localnicii care n-au vrut să vândă, totul a fost doar o chestiune de timp. Imediat ce o casă era vândută, compania trimitea buldozerele să o demoleze. Nici măcar biserica nu a fost cruţată. În timp ce curţile vecinilor erau înghiţite sub explozii, opozanţii priveau la casele care le erau acoperite de praf, zguduite de trecerea camioanelor grele şi de exploziile puternice ce le clătinau ferestrele. Unul câte unul, toţi şi-au vândut proprietăţile, lăsând în urmă doar vântul rece printre clădirile goale. Lindytown murise.

 

Prejudiciile mineritului la suprafaţă

Mai puţin costisitoare decât operaţiunile miniere subterane, exploatarea minieră la suprafaţă, cunoscută şi sub numele de „mountain top removal”, devine din ce în ce mai comună în întreaga lume. Apar însă mari întrebări cu privire la prejudiciul pe care îl aduce mediului înconjurător.  În afară de distrugerea habitatelor naturale şi a ecosistemelor originare, mineritul la suprafaţă creşte riscul de inundaţii prin compactarea pământului. Mai mult decât atât, companiile miniere obişnuiesc să acopere pâraiele cu roci sterile provenite din operaţiunile miniere. Guvernul Statelor Unite a estimat dispariţia a peste 26.000 de kilometri de pâraie numai în Vestul Virginiei.

Daunele asupra mediului reprezintă doar o parte a problemei. Exploatarea minieră la suprafaţă înghite aşezări, şterge pagini de istorie, distruge moşteniri şi comunităţi, toate în numele progresului. Pentru foştii localnici ai Lindytown, progresul a avut un preţ mult prea mare.

 

Over Lindytown (Peste Lindytown), de Jim Allyn

Inspirat după un articol de Dan Barry

Close to Twilight,
down this old Appalachian road
night falls black as the coal over Lindytown
1895, my great-grandfather waded through those streams
crystal clear flowing through the green hills and down
over Lindytown

Now there’s no one at all
at the old union hall from the mines
and scattered on the floor
from a lifetime before
all the papers for wages and lost time

But I remember
that old schoolbus, the kids, and everyone
and the church bells ringing out when day was done over Lindytown
Before Massey started blasting all these mountaintops away
the dust falling day after day
covered Lindytown

Now there’s no one at all
’cause when mountains fall it’s hard to stay
Mr. Cook I’ve been told says,
“we got to have the coal, but I believe
with all my heart there’s a better way”

Now Mama she’s got
memories in rooms she can’t unlock
now and then one opens for a moment as she walks
here in Lindytown

Close to Twilight,
down this old Appalachian road
night falls black as the coal
But there’s one light
still burning in the place she calls home
over Lindytown

(Muzică şi versuri – Jim Allyn, copyright 2011)

Lasă un comentariu